marți, 25 decembrie 2012



SARBATOARE IN CER SI PE PAMANT


E sarbatoare in Cer si pe Pamant,
Caci astazi s-a nascut domnul cel sfant,
Cantari frumoase si ingeresti rasuna,
Si stelele danseaza langa luna.
E sarbatoare in Cer si pe Pamant,
Si ingerii ii canta celui sfant,
Si soarele imbratiseaza marea,
Si cerul albastrui saluta zarea.
In nourasii albi si moi din cer,
Sta un copil frumos si mititel,
El tocmai s-a nascut sa mantuiasca,
O lume atat de rea si pacatoasa.
E sarbatoare in Cer imparateasca,
Stelute, licurici, s-au asezat la masa,
Si soarele mai mandru straluceste,
Facand cu ochiul lunii, spunandu-i c-o iubeste!
E sarbatoare-n cer, si-n norii de zapada,
Putem vedea si noi, cum stelele se joaca,
Putem vedea si luna cum soarele-l saruta,
Si glasuri ingeresti pe prunc il tot incanta.
E sarbatoare in Cer si pe Pamant,
Si un tango danseaza cu Pamantul Cerul sfant,
Si pasarile-n zbor canta si ele,
Si hora au pornit un stol de randunele...
Se unduiesc pe glasul muntilor,
Si crestele semete ale stancilor,
Iar apele in siroaie dantuiesc,
Si impletind izvoare povestesc!
Se aud in padurice, cum soptesc,
Copacii intre ei de cel sfant vorbesc,
Vuieste zarea de eterna bucurie
Ecouri de speranta si dulce mantuire!
E sarbatoare in Cer si pe Pamant,
Si marea ii sopteste nisipului de prunc,
Si rasaritul s-a indragostit de mare,
Si in dar ii tot aduce o raza de soare!
E sarbatoare in Cer si pe Pamant,
Caci s-a nascut micutul prunc cel sfant,
Si Domnul incetisor in leagan il alina,
Si ingerii in jur, smeriti i se inchina!
E sarbatoare in Cer si pe Pamant,
Caci iata s-a nascut pruncul cel sfant,
Si Cerul cu Pamantul se saluta,
Si Pacea cu Speranta tot se pupa...
Iar cerul incetisor, se apleaca spre Pamant,
Dandu-ne in dar, cuvantul lui cel sfant!
E sarbatoare in Cer si pe Pamant,
Caci iata s-a nascut domnul cel sfant,
Cantari frumoase si ingeresti rasuna,
Si Cerul si Pamantul canta impreuna!








vineri, 14 decembrie 2012



FURTUNA IN CER SI PE PAMANT!























Cu ochii inlacrimati, de greul vietii mele,
Cu sufletul pustiu, privesc tacut spre stele,
Si vad cum o steluta, cade rapid din cer,
Pe semne ca-i lovita, de-al cerului blestem!
Mai sus, un pic pe cer, se aude incetisor,
Cum soarele si luna se cearta-n norul lor,
Ea ii reproseaza ca el n-o mai iubeste,
Si ca se simte rau, atat si atat de rece!
O vad cum se aoleste, si e ranita tare,
Se duce incetisor, slabita la culcare...
Caci maine-i alta zi, va trebui sa scoale,
Iar soarele tiptil, o duce-n dormitor,
Si maine se va naste un rasarit din nou!
Si-o dalba stea stralucitoare va fi fetita lor!
Continui sa privesc, pe cerul instelat,
E bosumflat si el si pare ingandurat,
E innorat si trist, se cearta cu pamantul,
De mii si mii de ori i-a amanat sfarsitul,
Chiar daca el capos, i-a ignorat cuvantul!
Continui sa privesc, sa-mi gasesc alinarea,
Prin nourasii albi, sa-mi apropii uitarea...
Dar parca nici in cer, pacea nu-i deplina,
Pamantu-i povesteste, de lumea, rea, haina...
Se cearta si copacii, cu paduricea lor,
Si pasarile-n zbor ii spun povestea lor,
Si campul inverzit, se plange tot la cer,
Si cate sa mai rabde si bietul de el???
Se cearta muntii-n vai, cu apele intruna,
Sculand din somn si marea, si aducand furtuna,
Se cearta rasaritul cu apusul tot mereu,
Si cate sa mai rabde, si bunul d-zeu????
Si desi noaptea si ziua, putin se intalnesc,
Pana si ele doua se mai ciondanesc...
Cobor ochii din cer, si revin pe pamant,
Doar mortii sunt tacuti, in tristul lor mormant,
Poate si ei se cearta, dar glasul lor e mut!
Continui sa privesc, mahnita-n jurul meu,
Doar cearta si scandal, si greu si iarasi greu,
Si ma gandesc intruna, cum as putea sa fac,
Sa devin imuna, cu toate sa ma impac!
Cu ochii inlacrimati, privesc din nou spre cer,
E liniste acum, caci Domnul e in el,
Il vad dezamagit de lumea pamanteasca,
Creatia lui perfecta, cat poate sa greseasca...
Gandind ca poate-i timpul, ca ea sa se sfarseasca!
E liniste acum, si pacea e deplina,
Pe cerul instelat, ziua-i din nou senina....
Si-un licurici danseaza, c-o stea stralucitoare,
Si luna se iubeste cu soarele in mare....
Cobor din nou privirea, pe vechiul meu pamant,
E obosit si trist, si tace si el frant....
Caci maine iar va fi calcat in picioare,
Si cate sa mai rabde si-a lui trista spinare?
Intregul univers doarme linistit,
Si in sfarsit si cerul este multumit,
Imbratisand Pamantul, visand la rasarit!!






joi, 13 decembrie 2012

TE CAUT DAR NU TE GASESC


TE CAUT DAR NU TE GASESC




Te caut peste tot, dar nici urma de tine,
Sa fi un gand frumos, sau doar o nalucire,
Te vad in visul meu, asa cum imi doresc,
Dar cand deschid ochii: NU TE MAI GASESC!
Te caut peste tot, dar tot nu dau de tine,
In mintea mea esti bun, destept si tii la mine,
In realitate insa, esti doar un simplu gand,
Pe care valul marii in flutura in vant!
Te caut peste tot, dar esti tot mai departe...
Tu mergi pe drumul tau si viata ne desparte,
Si daca ne-am gasii, eu stiu ca tot te-as pierde,
Caci fericirea mea e doar o frunza-n vant,
Pe care vantul vietii o izbeste de pamant!
Te caut printre stele, pe cerul instelat,
Sa te gasesc acolo, gandesc c-ar fi pacat,
Ai fi un Licurici, sau doar o inchipuire,
Si doar in vis si somn, as putea fi cu tine!
Te caut printre nori, pe cerul albastrui,
Te vad fugind de mine...
Raman a NIMANUI!
Te caut pe pamant, trezita eu din vis,
Totul in realitate e atat de crud si trist,
Te vad in tot ce misca si-n tot ce ma inconjoara,
Si parca esti o umbra, o silueta vie,
A tot ce-a fost, era si-ar fi putut sa fie!
O urma din trecut, o dulce amintire,
Un pic din ce-am avut, si marea mea iubire!
Tu ai scufundat barca mea de vise,
Si cu nepasare mi le-ai vrut ucise,
Tu ma bantui in fiecare seara,
Fantoma mea iubita, menita sa dispara!
Acum apari, dispari, ma amagesti intruna,
Iluzie nebuna si falsa fericire,
Dorinta arzatoare si dulce amagire!
Sa fi doar o naluca si-un fluierat de vant,
Ecoul meu de dor, si dulcele meu gand,
Sa fi doar o parere sau doar o inchipuire,
A tot ce-am vrut si vreau si am sperat sa fie!
Dar parca tot mai sper, ca sa te intalnesc,
Si poate nu tre sa caut, ca sa te gasesc,
Eu stiu ca tu mi-esti pus, undeva deoparte,
Si intr-o buna zi, ai sa-mi fi APROAPE!





marți, 11 decembrie 2012


PRIZONIERA PROPRILOR GRESELI




Sunt prinsa iar in propria-mi fiinta,
In inchisoarea mea de neputinta,
Sunt prizoniera proprilor greseli,
A proastelor alegeri si-a relelor pareri.
Sunt sclava gandurilor mele neintelepte,
Sunt prinsa in cutia cu defecte,
Sunt prizoniera neputintei mele,
Dezamagita pana si de STELE!!!!
Sunt necajita tare pe Ursitoarea mea,
Si-atunci cand nu-mi merge bine,
Eu dau vina pe ea,
Nu m-am nascut in viata, sub o stea norocoasa,
Si greul, neputinta si raul ma apasa!
Ma intreba inima uneori si nu stiu sa-i raspund,
Daca ea-i de vina, pentru tot  ce infrunt,
Ma intreaba uneori si ratiunea mea,
Daca cumva gresesc cand nu ascult de ea?
Ma intreaba pana si intreaga mea fiinta,
Daca mai pot sa sper si sa mai am credinta?
Inot incet si lin, in visurile mele,
Dar ploaia de speranta, le ineaca si pe ele!
Sunt prizoniera neimplinirii mele,
Si vinovata's eu de amarul vietii mele!
Ma indepartez intruna, de oceanul meu de vise,
Si atatea idealuri imi sunt mereu ucise
Si ploua, viscoleste, doar cu NEFERICIRE,
Spre marea mea tristete, si grea dezamagire!
Ploua uneori, cu picaturele mici,
De multicolore sperante in chip de licurici,
Dar a doua zi razele de soare,
Imi soptesc incet: speranta ta, iar moare..
Sunt prizoniera propriei mele deziluzii,
Si vinovata's eu de marile confuzii,
Sunt sclava neimplinirii mele sufletesti,
Furtuna si uraganul deciziilor prostesti!
Eu am adus si aduc in viata mea furtuna,
Si doar eu sunt de vina, ca sufletul meu tuna....
Eu sunt ucigasa proprilor mele vise
Si cu nepasare mi le-am vrut ucise!
Sunt prinsa iar in propria-mi fiinta,
Si parca sunt zidita in chip de neputinta,
As vrea sa escaladez un munte de speranta,
Si Fericirea mea s-o readuc la viata!
As vrea sa nu fi ucis, cu hotararea mea,
Sansa de a fi bine, oportunittaea mea,
Dar am decis atunci, manata si grabita,
De gandul meu cel rau, de-a fi nefericita,
Sunt vinovata eu de hotararea mea,
Nu am ascultat de minte, si am gandit cu inima,
Dar inima are ratiuni, pe care mintea nu le stie,
Si uite asa ajungi, sa faci o nebunie!
Impinsa de moment, ghidata de destin,
M-am ratacit in viata de raiul meu Sublim!
Dar sper sa evadez din inchisoarea mea de neputinta,
Prin tunelul meu secret facut doar din Credinta,
Curand ma voi bucura din nou de LIBERTATE,
Si-mi voi elibera fiinta de marile pacate!




joi, 6 decembrie 2012



UNDE-MI ESTI PRIETEN DRAG???


Unde-mi esti prieten drag,
Cand vreau sa-mi calci al vietii prag...
Unde pasii-ti ratacesti?
Si al tau umar daruiesti?
Ai uitat cand mi-ai promis,
Ajutorul tau mereu...
Si ca si la rau si bine,
Erai confidentul meu?
Cum de ai plecat acum,
Cand in viata mea-i furtuna..
Ai uitat cand ai jurat,
Ca prin bine si prin rau...
Noi vom trece impreuna???
Unde mi-esti prieten drag,
Pe ce drumuri hoinaresti...
De ce m-ai lasat la greu...?
Doar jurai ca ma iubesti!
Unde mi-esti prieten drag???
De ce m-ai abandonat???
Te-a speriat durerea mea..
Si ai fugit rapid de ea...
Oare te-am avut vreodata???
Acum cred...ca NICIODATA!!!!!

miercuri, 5 decembrie 2012



Ninge cu sperante si iluzii ratacite...

Privesc pe geam in propria-mi melancolie....
Si-as vrea sa pot sa scriu, din nou o poezie....
Despre sperante si iluzii ratacite,
Despre iubiri si vise naruite...
E atat de trist si atat de frig afara,
Si ninge-n viata mea a nu stiu cata oara...
Sunt invelita-n plapuma tristetii,
Si perna mi-e necazul iminent al vietii...
Privesc pe geam, in propria-mi melancolie,
Si frigul de afara inima mi-l stie,
Iar trista sufletului grea povara...
E fulgul de zapada al peisajului de iarna!
E atat de frig si intuneric cand privesc afara...
Si ninge-n viata mea pentru a nu stiu cata oara...
Si ninge, ploua, uneori si viscoleste,
Si omul de zapada din vise mi-l topeste!
Privesc pe geam usor nedumerita,
Caci parca nici pe cer o stea nu-i fericita...
Si cerul e mai trist si albastrui...
Cand eu ma simt atat de rau si a NIMANUI!
Se aoleste sufletelul meu,
Caci este infrigurat si atat de greu...
Se vaita si inimioara mea...abia ca mai poate respira...
As vrea sa ninga cu iluzii moi...
Sa viscoleasca vise, iubiri, sperante noi...
Iar pe covorul de zapada al sufletului meu
Sa calce doar linistea sufleteasca si bunul D-zeu!
Privesc pe geam, in propria-mi melancolie,
Dar ninge cu necazuri, in loc de bucurie,
Ninge cu sperante si iluzii ratacite,
Si cu iubiri ucise si vise neimplinite!