Unii oameni vin in viata noastra ca o binecuvantare, altii ca o lectie!

 

 

Fantoma gandurilor mele necurate,
Te-am alungat de tot din mintea mea,
Cand tu tiptil, pe usa cea din spate,
Ai disparut de tot din viata mea!
Nici inima nu vrea sa te mai poarte,
Si azi dezmint si amintirea ta, ...
Hoteste, pe furis, in plina noapte...
Ai disparut de tot din viata mea!
Urasc momentul cand am crezut in tine,
Urasc si clipa cand te-am ascultat,
Dar esti fantoma, nu mai cred in tine,
Nu cred vreodata sa fi existat!Vezi mai mult

ESTI VINOVAT!

Zambesc acum ca te-ai intors acasa,
Acolo unde este locul tau...
Mi-e sufletul impovarat si-ar vrea sa iasa...
Dar e impacat ca mergi pe drumul tau!
Mi-ai scufundat corabia sperantei,
M-ai inecat in apele inghetate,
M-ai aruncat in valuri zbuciumate,
Facute doar din lacrimi de sperante...
Tu mi-ai cladit palate din iluzii...
Gradini cu flori din vise cristaline...
Apoi le-ai daramt si's deziluzii...
Au mai ramas doar niste vechi ruine....
Esti vinovat ca mi-ai intrat in viata...
Stiind ca nu esti doar o intamplare,
Si constient, ca noi n-avem speranta...
M-ai transformat in dulce alinare...
Eu stiu ca am fost o clipa ratacita,
Pe care ai trait-o pe moment...
Si constient ca nu e infinita...
Ai spulberat-o indata vehement!
Esti vinovat ca mi-ai rapit si gandul,
Si somnul noptii mele cel mai lin,
Esti vinovat de ploaia mea de ganduri,
De sufletul ranit si tristul sau suspin!
Esti vinovat ca mi-ai intrat in viata,
Si m-ai facut pe loc sa te indragesc,
Stiai ca tu si eu n-avem speranta...
Ca nu traim doar jocul, cel pur copilaresc...
Oare stiiai ca vorba, cuvantul cel sublim,
Pot sa modeleze sufletul divin?
Stiiai ca uneori cuvintele sunt flacari,
Ce mistuiesc in suflet, atatea nenorocuri?
Oare te-ai gandit vreodata la inima ranita,
De atatea patimi prinsa, ca e nefericita?
Esti vinovat ca mi-ai intrat in viata,
Si mi-ai aruncat fiinta in pacate,
Atatea vise spulberate, fara sansa...
Cate trairi, iluzii spulberate!
M-ai bantuit in noapte, iubindu-ma cu foc,
Fantoma mea iubita cea fara de noroc...
Stiam ca ai sa pleci, la fel cum ai venit...
Caci drumul vietii noastre este diferit....
Esti vinovat de plansul meu in noapte,
Cand eu te astept si tu iar nu mai vii...
Nici inima nu vrea sa te mai poarte...
S-au stins acum si visele tarzii!!!

CE AI CAUTAT IN LUMEA MEA DE VISE?

E mult de cand, prin lumea mea de vise,
Tu calator intruna hoinaresti,
Prin treacat, soapte dulci si porti inchise...
In taina noaptea tandru ma iubesti!
Doar ce-ai intrat in lumea mea de vise,
Si linistea intr-o clipa mi-ai furat...
Atatea amagiri si porti inchise...
Atatea vise tu mi-ai ruinat!
Ce ai cautat in viata mea tu oare????
De ce ai venit stiind ca ai sa pleci,
Tu crezi cumva ca inima-i datoare,
Sa o incalzesti apoi sa o ranesti?
Doar am trait in vise inchipuite,
Ca un print si o printesa ca in povesti.,
Atatea vorbe dulci si rispite...
Cate trairi iluzii nefiresti!
Am inceput povestea  vietii noastre,
Ca niste printi mereu increzatori,
Ne-a separat distanta dintre astrii...
Si am sfarsit ca niste cersetori!
Nu am apucat sa plece rasaritul...
Caci a venit apusu-ngandurat...
Te-a luat cu el si te-a dus la ursitul...
Ce-n viata tie ti-a fost destinat!
Destinul te-a azvarlit in calea mea,
Ca pe o frunza ratacita-n vant...
Nu m-a intrebat, de vreau sa fie asa...
Te-a dat, te-a luat...
Mi te-a lasat in gand!
Te-ai infiltrat in gandurile mele,
Ca un agent secret in misiune,
Te-ai tot apropiat incet de mine...
Mereu subtil si sub acoperire...
Dorind ca sa obtii ceea ce-ti comvine...
Dar ai cazut la datorie, ca un agent desconspirat,
cand Domnul a trezit usor in mine...
Dorinta mea de a te fi uitat!
Mi-ai aruncat fiinta in pacate,
Cand m-ai facut sa te doresc intruna,
Tentatii si ispite necurate,
O sansa am avut noi, numai una....
Ce ai cautat in viata mea tu oare?
De ce ai venit stiind ca ai sa pleci...
Sa fi cumva vreo dulce intamplare?
sau lectia ce ai vrut ca sa ma inveti?
Ai vrut ca sa ma inveti ca este bine,
Ca-n viata sa ocup doar locul meu...
E greu atunci cand alta-i langa tine...
Si nu e loc sa ma asez si eu....
Tu ai plecat gandind ca e mai bine,
Ca sa urmezi in viata drumul tau...
Asa gandesc si eu...la fel ca tine...
Tu esti al lor, nu poti sa fi al meu!

ATAT DE TRISTA...

Atat de trista ma gasesc in seara asta,
Invinsa, prinsa doar printre amintiri...
Si incerc sa retraiesc cu ochii mintii...
Povestea falsei mele fericiri!
Eu am trait odata o iubire,
Cu patima, cu dor, cu multa daruire...
Dar soarta vietii mele nu a tinut cu ea...
S-a naruit povestea..un pic si eu cu ea!
Atat de trista ma gasesc in seara asta,
Si sufletul mi-e greu si-ar vrea sa iasa,
Cata regrete, false fericiri...
In inima ranita, pacatoasa!
Sa fi trait vreodata fericirea?
Sa fi stiut ce inseamna ea defapt?
Sa fi auzit cum glasul ei ma cheama?
Sa-l fi urmat vreodata neincetat?
Sa fie doar o falsa amagire,
Si doar o calauza de urmat...
Ce poarta pasii nostrii in nestire...
Dar niciodata in viata pan la cap???
Sa fie ea doar o naluca vie,
A tot ceeea ce noi, ne-am tot dorii sa fie???
Sa fie ea atat de cautata???
O s-o gasm vreodata???
Eu cred ca NICIODATA!!!
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Pierduta parca printre amintiri...
As vrea sa pot deschide cutia cu speranta...
Dar nu gasesc doar cheia de la dezamagiri...
Si-mi cade in mana acum, un cufar prafuit,
In care zace inca, un vis neimplinit!
Atat de trista ma gasesc in seara asta,
Pierduta, trista, printre amintiri,
As vrea sa aud frantura fericirii
Si glasul lin al unei noi iubiri!
Am obosit sa ma amagesc intruna,
Ca maine iar va fi mai bine...
E buna uneori minciuna...
Mai spala teama raului ce vine!
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Pierduta, trista printre amintiri...
Sa fi trait vreodata bucuria?
Poate  atunci cand eu eram copil!
Sa fi trait vreodata fara frica?
Ferita de necazuri si probleme...
Am fost vreodata oare fericita?
Poate in somn..visand..incet pe perne!
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Si-as vrea sa fug departe-n lumea larga...
Acolo unde Raul orb fiind,
Sa nu mai poata el sa ma mai vada...
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Si capul nu am, unde sa mi-l pun...
Nu-i nimeni langa mine ca sa vada...
Durerea mea nu am cui sa-i mai spun!
Nu am un umar pe care sa plang
Si in brate acum pe cine sa mai strang...
Atat de trista ma gasesc in seara asta
Pierduta, trista printre amintiri
Ma culc si adorm, visand cum ma saruta...
Buzele dulci al unei noi iubiri!

NU POTI SA FI AL MEU

Sunt trista iar, caci greul vietii mele,
Loveste iar in inima ranita...
Si ochii plang amarul sortii mele,
Ma simt atat si atat de...ravacita!
Pana mai ieri tu luna imi promiteai...
Iar azi nici stelele nu esti dispus sa-mi dai!
Pana mai ieri noi ne cladeam sperante,
Iluzii, vise moi, dar totul fara sanse...
Astazi din nou lovesti in sufletelul meu...
Ce rau eu ti-am facut? sa-l tot lovesti mereu?
Iti place sa te joci, cu lumea mea de vise...
Trairi, iluzii, sanse ce mi le vrei ucise...
Astazi cladesti palate din vorbe pt mine,
Frapandu-ma cu ele, nimicuri pt tine...
Apoi arunci o vorba, ce plina de venin,
Omoara visul meu, cel bun dulce sublim!
Iti place sa conduci, ca sa te simti barbat,
Dar nu esti pe departe, barbat adevarat...
Caci nu poti recunoaste un mare caracter
Si marea de valoare, ce-l scalda doar pe el,
Tu nu poti intelege, nu ai stiut sa vezi,
Ce suflet am in mine, de-ai fi stiut ce pierzi...
Ranindu-ma pe mine, tu iti hranesti orgoliu,
Mandria ta pagana, e demna de tot raul,
Ma amagesti intruna, si nicidecum nu-ti pasa,
Ce inseamna sa ranesti o inima frumoasa...
Astazi imi dai un deget, maine imi ceri o mana,
Ce mod meshin si rau, ca sa-mi aduci furtuna,
Arunci sageti taioase, si vesnic ascutite...
Ca nu poti sa-ti urmezi dorintele pornite...
Incerci sa ma ranesti intruna tot mereu...
Si pui sare pe rana in sentimentul meu....
Tu nu poti recunoaste, orgoliul nu te lasa,
O inima curata, blajina si duioasa...
Asa tu vei ramane doar o dulce amagire...
Ce se va pierde-n zare la prima daruire...
Iti place sa te joci, sa-mi faci iluzii grele...
Apoi ma lasi in soare, cu ochii doar la stele...
Apoi tot tu-mi oferi, in loc de trandafiri
Buchetul dezamagirii cel invelit in spini,
Iubesc dorinta de a fi cu tine...
Si tot eu te urasc la fel de mult...
Esti dulcea amagire ce-o port mereu cu mine,
Ispita si cosmarul al sufletului bland!
Esti marea de iluzii, care imi scalda gandul,
Oceanul de trairi, ce-mi lumineaza chipul...
Esti inger dar si demon tu in acelasi timp....
Chemarea si refuzul, si visul neimplinit!
Iubesc, sa ma iubesc cu tine doar in vise,
Caci realitatea noastra, are doar porti inchise...
Astazi te chem din nou, maine tot eu te alung...
Nici eu nu stiu ce vreau, ce vrei, de ce te ascult?
Dispari din mintea mea, ramai la locul tau,
TU NICIODATA IN VIATA, NU POTI SA FI AL MEU!!!!!

SI IARASI NAVIGHEZI PE MARI STRAINE...

 

 

 

Si iarasi frate, departarea ni te-a luat,
Caci vantul vietii pasii ti-au furat...
Iar valurile marii tulburate...
Te-au vrut din nou la malul lor,
Iubite frate!
Ni te-a rapit din nou, furtuna vietii fratioare...
Caci ai plecat din nou, grabit in departare...
Cu acelasi bagajel facut din vise,
Si din sperante moi, si ganduri neinvinse!
Te-ai indreptat, spre usa casei tale,
Privind putin cam trist, la dragile surioare...
Si la mamica ta, cea mult iubita,
Ce te privea din usa...necajita....
Tu ai auzit din nou chemarea marii,
Si glasul cel duios si bland al zarii...
Tu ai auzit cum vantul te-a strigat...
Razvane plec departe, nu vii cu mine-n larg?
Vaporul fara tine, n-o sa plece,
Caci vantul vietii iti va da de veste...
Cand tu la bordul lui, iar vei sosii...
Intreaga vraja a marii te va coplesi!
Vei colinda oceane, si mari nemarginite...
Si vei putea sa-ti faci iluzii nesfarsite...
Prieteni iti vor fi si Soarele si Luna,
La ai tai, te vei gandii cand va venii furtuna...
Iar vantul fin al marii, iti va brazda obrazul,
Iar gandul la cei dragi, iti va spala necazul!
Vei fi puternic frate, asa cum este vasul,
Tot clatinat de vant, el tot isi tine pasul...
Vei fi puternic frate, caci in larg vei invata...
Ce inseamna vremea buna, ce este vremea rea....
Cum toate vin si trec, ca pasarea in zbor...
Tu frate esti, vei fi, ramai un luptator!
Si munca iti va fi, cu atat mereu mai mare...
Dar gandul la cei dragi, o sa-ti lipseasca oare?
Seara vei adormii, cladindu-ti vise noi,
Iar zorii vietii frate, iti vor aduce ploi...
Dar Soarele si Luna, ai tai prieteni buni...
N-or sa te lase frate, singurel pe drum...
Si-or sa te insoteasca, tovarasi iti vor fi,
Acolo unde Cerul, timid iti va zambi...
Iar zarea iti va face, cadou in departare...
Chipul duios si bland, al bunicutei tale...

Si vei traii atunci momente lungi de dor...
Te vei gandii la noi, in tristul dormitor...
Tu esti hoinar ca vantul, zburdalnic ca si el,
Visai sa pleci departe, inca de mititel,
Pe mari straine tu, demult tot navighezi...
Sub clar de luna frate, iti place sa visezi...
Iti place valul marii, ca sa-ti rapeasca pasul...
Te duci pe mari straine...unde te poarta vasul...
Acolo unde zarea promite vise noi...
Iar cerul albastrui se scutura de nori...
Iti place sa apuci, spre Portul Fericirii...
Cu ancora Sperantei, spre malul Implinirii...
Pe mari indepartate si valuri tulburate,
Increzator sa fi, iubite, draga frate!
Si fie, c-al tau vas, mereu sa acosteze,
In portul Fericirii, dar sa ne dea de veste,
Cand el va revenii in portul casei tale,
Te imbratisam cu drag, iubite fratioare!

                           NEBUNIE
-Fantoma gandurilor mele necurate!

Fantoma gandurilor mele necurate,
Tu zaci ascunsa in biata mintea mea,
Tu esti curata, pura, nebunie...
Imi bantui visele si inima!
Tu dragoste frumoasa interzisa,
Cosmare, vis si mangaierea mea,
Tu ma faci seara mereu fericita,
Cand eu visez, la sarutarea ta!
Obsesie nebuna, si patima aprinsa,
Dorinta mare, mare, iluzie interzisa,
Te alung din gandul meu,
Apoi tot eu te chem,
Esti raul necesar, si binele suprem!
Si Domnul mi-este martor,
Ca seara te visez,
Ramai tu langa mine, pana ce ma trezesc...
Din vis, nimeni nicicand, nu poate sa mi te ia,
Esti dulcea mea dorinta si nebunia mea!
Iluzie nebuna si dulce clipa vie,
Tu imi umplii inima, si viata mea pustie...
Tu esti gandul meu frumos, chiar daca necurat,
Cu tine azi ma cert, apoi iar ma impac!
Te chem in visul meu, apoi tot eu te alung,
Esti nestematul meu, cel interzis si scump,
Esti alinarea mea, cand soarta mi-este grea,
Gasesc in tine tot, ce n-am putut avea!
Tentatie nebuna, ispita trecatoare,
Gandire nepermisa, duioasa alinare...
Te chem in gandul meu, ca sa ma fericesti...
Dar interzisa fiind..mai mult tu ma ranesti...
Esti dulcele cosmar, si visul neimplinit,
O dragoste interzisa, ce inca n-am trait!
Esti raza mea de Soare, si fericirea mea,
Obsesie trecatoare, nu te-am putut avea!
Dorinta-i inca mare, ca te voi intalnii,
Cedezi tu dragalaso, si-a mea tu tot vei fi,
Cedeaza tu ispitei, ca sa te usurezi...
Obsesie nebuna, caci altfel tu ma pierzi...
Pe cat esti de interzisa, tu mai mult ma atragi,
Habar tu ai draguta, cat rau tu poti sa-mi faci,
Iluzie nebuna, si falsa fericire,
Putin din ce-am trait, si mi-as dorii sa fie...
Dispari din gandul meu, din inima ranita,
Si du-te acolo tu, unde poti fi dorita...
Ocupa intotdeauna locul cel potrivit,
Sa te ridici e greu, de langa cel iubit...
Obsesie trecatoare, clepsidra din trecut...
Un strop din prezentul meu, putin din ce-am avut...
Ramai in gandul meu, sub forma unui vis...
Caci n-am sa accept nicicand, niciun compromis...
Fantoma gandurilor mele necurate...
Tu zaci ascunsa-n biata mintea mea...
Imi umplii tu fiinta de pacate,
Dar esti atat de dulce, tu ispita a mea!