SI INCA ESTI DEPARTE....

SI INCA ESTI DEPARTE
dedicata fratelui meu iubit

Te vad cuprins de dor, cu ochii tristi si goi, 

Rugandu-te smerit, ca sa te intorci la noi!

Caci a trecut un an, si acasa n-ai ajuns, 

La dragile surioare, ce te iubesc nespus!

Te vad inlacrimat, nostalgic si abatut, 

Tinand o poza-n mana, o poza de demult, 

E poza noastra frate, cand eram impreuna, 

Cand totul mergea bine, cand totul era struna!

Ni te-a rapit si vantul, si ploaia si furtuna, 

Si pasii tai hoinari, au ratacit intruna...

Au fost calauziti, departe ca sa mearga, 

Si te-au purtat pe tine, fratioare in lumea intreaga!

De-ar intelege ei, si sa te aduca acasa, 

Sa ne trezim cu tine, iar langa noi la masa, 

Te vad din nou plangand, desi tu esti barbat, 

Iti amintesti de noi, de atunci cand ne-ai lasat...

Fi tare fratioare, si tine-te barbat, 

Bunicii tai iubiti, de tine n-au uitat, 

Parintii si bunicii, familia ta toata, 

Ei te iubesc nespus, 

Traiesc sa te revada...

De noi, nu iti mai spunem, pe geam am inghetat, 

Am tot privit pe el, de cand tu ai plecat..

Te vad din nou pe ganduri, si tare necajit, 

Te intrebi daca bunicii, au mai imbatranit, 

Si dorul tau e mare, si chiar sfasietor, 

Ai vrea sa zbori acasa, dar stii ca nu-i usor...

Bunicii tai sunt bine, si dornici sa te vada, 

Adorm cu tine-n gand, si tot privesc la poarta, 

Sunt osteniti putin, de viata trecatoare, 

Dar tot lupta cu ei, sa te mai vada in zare.

Desi nu ne-am vazut, de-un an de zile frate, 

Am tot fost impreuna, caci ne-am vorbit prin soapte, 

Ne-am intalnit mereu, si-n fiecare noapte,

Caci te visam mereu, iubite, draga, frate!

Pe aripi moi de vant, la tine alergam, 

In fiecare seara pe Domnul il rugam, 

Sa te trimita acasa, degraba fratioare, 

Sa fi mereu cu noi, sa uiti de departare...

Si sa te uiti mereu cand vantul o sa bata, 

Caci e trimis de noi, ca sa-ti aduca in soapta, 

Dragostea noastra cea pentru totdeauna, 

Cu care tu puternic, sa nimicesti furtuna!

De ce?

De ce?

De ce imi dai sperante, si mai apoi le iei,
De ce mi-ai spus o data, ca iti plac ochii mei?

Si acum deodata, deloc nu ma mai vrei?

De ce te-ai jucat, cu inima mea?

De ce nu mi-ai dat-o si mie pe a ta?

De ce m-ai schimbat, si nu ai putut sa vezi,
Ce suflet am in mine..

De-ai fi stiut ce pierzi.....

De ce mi-ai dat aripi, ca sa zbor cu tine..
Ca mai apoi s-omori, tot ce-i mai bun in mine?
De ce mi-ai soptit candva, vorbe dulci, frumoase,

Si-acum intorci privirea,

Si vrei doar sa-ti dau pace?
De ce odinioara puteai vorbii cu mine,
Si acum..nu mai am voie,

Sa stiu nimic de tine?

De ce nu m-ai ignorat, atunci ca si acum?

De ce atunci eram buna,

Si acum sunt doar un fum?

DE-AR FI SA MA IUBESTI VREODATA...

DE-AR FI SA MA IUBESTI VREODATA...

Ca fiecare dintre noi, iubirea o avem in noi, 

E poate cel mai important, 

Cadou, ce Domnul, ni l-a dat!

Nu ma iubi, decat atunci, 

Cand ma privesti, cu ochii blanzi, 
Nu ma iubi, daca nu poti, 

Sa vezi, ce vrea inima mea, 

Si cat de mare, este ea...

De-ar fi sa ma iubesti vreodata, 

Sa ma privesti intai in suflet, 

Sa fi capabil, sa intelegi, 

De nu-l iubesti, ce ai sa pierzi...

Priveste adanc, in ochii mei, 

Si intelege ce spun ei, 
De te privesc, te vor iubi, 

Si atunci, tu-i vei putea dori...

De-ar fi sa ma iubesti vreodata, 
Sa ai curajul si sa-mi spui, 

 Cand, asa cum o face barbatul, 

      Ma vei lasa a nimanui...

   De-ar fi sa ma iubesti vreodata, 

        Sa ma iubesti cu inima, 

    Sa simt cum sufletul tresalta, 

    Si cum plutesc, ca sunt a ta!
Sa lasi orgoliul barbatesc, 
Chiar daca este si firesc, 
Sa-l lasi pierdut in departare, 

Atunci, cand printr-o imbratisare,

Ma azvarli in vise si uitare,
Si-n fericirea, cea mai mare!

De-ar fi sa ma iubesti vreodata, 

Sa ma iubesti, cu patima, 

Sa ma iubesti cu dor nespus,

Sa ma saruti, in prag de apus...

Sa imi soptesti, vorbe duioase, 

Cuvinte dulci, mereu frumoase, 

Sa nu ma minti, caci te cunosc, 

Atunci cand lasi, capul in jos!

De-ar fi sa ma iubesti vreodata, 

S-o faci, si pentru viata toata...

Sa nu ma amagesti, te rog....

Sunt si eu om, si nu mai pot!

Priveste clar, in ochii mei, 

Si intelege, ce spun ei, 

Ei stiu ce vrea inima mea, 

Si daca tu, plutesti in ea...

Ei nu te mint, si stiu mereu...

Daca iubim, si tu si eu...

De-ar fi sa ma iubesti vreodata, 

Ti-oi da, si inima mea toata, 

Ti-o voi cere si eu pe a ta, 

Ca sa bata, langa a mea...

Ce zici, esti curios sa vezi, 

Daca n-o iubesti, ce pierzi?

Vei vrea tu sa ma iubesti?

Daca nu o faci, tu PIERZI!

DE-AI INTELEGE INIMA O DATA

DE-AI INTELEGE INIMA O DATA

De-ai intelege inima o data, 
Cand dorul te cuprinde, si sufletul tresalta, 
Sa-mi bati tu doar in piept, fara sa mai stii, 
Durerile nespuse, regretele tarzii..
De-ai intelege inima o data, 
Ca-n viata poti iubi decat o data, 
Si atunci tu fericita ai sa fi, 
Dar oare pentru cate clipe vii?
De-ai intelege inima o data, 
Ca dragostea e oarba, si te cuprinde toata, 
Ca sufletul si mintea, nu mai gandesc lucid, 
Cand tie dragalaso, iti arde de iubit?
De-ai intelege inima o data, 
Ca dragostea e dura, si ea nu te asteapta, 
De-ai intelege inima si tu, 
De-ai spune o data in viata, 
De-ai spune si tu NU!
De-ai intelege inima o data, 
Ca iubitul tau, iubeste alta fata, 
Ca fericirea ta a fost un simplu vis, 
Care  a apus de mult, si s-a lasat invins!
De-ai intelege inima o data, 
Si te-ai schimba si tu, in piatra seaca, 
Si ai impietri durerile nespuse, 
Si amalgamul viselor ucise...
De-ai intelege inima o data, 
De ai putea sa nu fi indurerata, 

De ai putea sa te opresti sa lupti, , 

Cu morile de vant, 
Caci in zadar, le infrunti!
De ai putea sa ai taria cea mai mare, 
Ca sa alungi durerea, cand te cuprinde tare, 
De ai putea sa lupti, cu suferinta ta, 
Cand ai pierdut, chiar totul, 
Si viata ti-este grea!

Tu ai putea schimba, durerile si chinul, 

In bucurii nespuse, asa cum face vinul? 

De ce nu lupti cu tine, cand tot te simti sfarsita, 
De ce te simt mereu, mereu tot mai ranita?
De ce eu simt mereu, ca-mi bati tot mai usor, 
Si suparata fiind, vrei sa ma lasi sa mor?
De ce nu intelegi, ca nu pot sa decid, 
Ca totul in viata asta, este harazit?
De ce nu intelegi, tu inima o data, 
Sa nu te ametesti, cand dragostea te imbata?
De ce te lasi mereu, usor doar amagita, 
Ca mai apoi sa plangi, ca iar ai fost ranita?
Imi bati tot mai usor, in pieptul meu ranit, 
Si ai slabit de tot, de mult ce ai mai iubit!

Si atunci cand dragostea ta, ti-a fost neimpartasita, 

N-ai mai batut o clipa, caci te-ai simtit sfarsita...
Ma intreb in felul asta, cat vei mai rezista, 
Caci e slabita tare, si bateria ta!
De-ai intelege inima o data, 
Sa fi un pic mai tare, cand sufletul tresalta, 
Sa incerci sa uiti de dorul ce te apasa greu, 
Si sa te rogi mereu, la bunul Dumnezeu!

Ce crezi inimioara, vei mai putea sa induri,

Dureri si chinuri grele, si marile furtuni?
Vei mai putea sa-mi bati, voioasa in continuare, 
Vad ca zambesti acum....

Cine sa stie oare????