SI BAT DIN NOU LA USA TA...

                            SI BAT DIN NOU LA USA TA...

                                  Si bat din nou la usa ta,
                                  Crezand ca-mi vei deschide,

                                  Te rog vorbeste, zi ceva

Si usa nu-mi inchide!

Sunt clipe intregi de cand eu stau,

Sub geamul tau sperand,

Sunt ore, luni si asteptari,

De cand eu tot te plang![

Sunt ani intregi de cand eu vin,

Sub geamul tau mereu,

Si pasii mei nu vor sa mearga

Decat pe drumul tau!

Te rog coboara, zi ceva,

Nu ma lasa sa plec,

Sunt luni si zile intregi iubite,

De cand eu tot te astept!

Si am crezut ca o sa cobori,

Si-n brate o sa ma strangi,

Si ma vei lua in casa ta,

Si n-o sa fim infranti...

Si vom privi doar amandoi de la fereastra ta,

Si iar ne vom numi noi doi:

Tu papuselul meu iubit,si eu din nou papusa ta!

Si bat din nou la usa ta dinou increzatoare,

Ca-mi vei deschide tu candva,

Febletea mea cea mare.

Si am venit mereu la tine crezand ca te voi revedea,

Si vei fi iarasi langa mine,

Si eu din nou in viata ta.

Si bat din nou la usa ta sperand ca imi vei deschide,

Stiu ca esti acolo undeva, si te gandesti la mine.

Te vad pierdut printre amintiri si juraminte vechi,

Tu ma iubeai atat de mult si nu voiai sa plec!

Si bat din nou la usa ta crezand ca imi vei deschide,

Dar tu doar taci nu zici nimic,

Si eu te astept slabita in frig...

Sunt clipe intregi si ore multe,

De cand eu stau sub geamul tau,

Dar sunt si amintiri pierdute,

Ce as vrea sa le traiesc din nou!

Spune-mi sa plec sau sa raman?

Ce-ai vrea sa fac iubite acum?

Gandeste-te sunt doar un om,

Pierdut ranit sub geamul tau...

N-ai obosit sa ma privesti ca pe un simplu trecator,

Tu ma ranesti atat de tare, si cat speram in viitor...

Mai sti cand mi-ai promis odata

Ca-n inima ma vei pastra,\

Ca sunt comoara vietii tale si numai eu papusa ta?

Mai stii ca tu mi-ai zis ca timpul,

Va stii sa tina doar cu noi,

Si ca prin viata asta grea v-om trece numai amandoi?

Si bat din nou la usa ta, sperand ca-mi vei deschide,

Si ma vei lua in casa ta as da orice iubite..

Si bat din nou la usa ta eu tot mai mult sperand,

C-o sa-ti revad in pragul usii din nou chipul cel bland,

Dar stau din nou si tot astept cu inima ranita,

Si tu nu iesi, eu dau sa plec la casa mea invinsa...

Dar cand sa plec spre casa mea ranita si plangand,

Tu te afisezi in fata mea, acum tu asteptand..

Si ma intrebi daca voi vrea sa fiu iar langa tine

Sa ne iubim ca in trecut...

Doar tu si eu,si-un caine!

O DRAGOSTE NEIMPARTASITA

                     O DRAGOSTE NEIMPARTASITA

O dragoste neimpartasita, e atunci cand tu-l iubesti si el,

Te lasa-n urma sa grabita, plangand amarnic dupa el!

O dragoste neimpartasita, e atunci cand tu-l adori si el,

Te paraseste si-si gaseste, o alta fata pentru el!

O dragoste neimpartasita, e atunci cand tu nu vrei sa-l lasi,

Dar el iti fugareste pasii,

Si nu mai stii, ce sa mai faci!!!

Suntem raniti in viata, ca intr-un razboi mereu,

Dar tot avem credinta, in bunul Dumnezeu...

Desii uneori simtim cum glontul ne raneste,

In inima fragila, cea care tot iubeste...

Sa fi un om puternic, e un lucru foarte mare,

Sa stii ca sa zambesti, cand sufletul te doare,

Sa poti sa te prefaci ca inca mai traiesti,

Cand viata ti-e distrusa, si simti ca-nebunesti!

O dragoste neimpartasita, e atunci cand el e pentru tine,

Un univers coplesitor, si tot ce e mai bun in tine,

Dar tu esti pentru el, doar  un obiect folosit,

Care din pacate, nu-i mai serveste la nimic!

E greu atunci cand omul, care-l iubim mai mult,

Este chiar el acela ce ne omoara bland,

Dar ce sa faci atunci, cand nu poti sa faci nimic,

Sa fi tot mai puternic, cad totul e sfarsit...

Si sa te poti lupta cu morile de vant,

Tot vei cadea in lupta, dar mandru la pamant!

Nu-ti pierde demnitatea, si nu te umilii,

Lasa-l sa plece in graba, caci doar atunci va stii,

Ce a lasat in urma si ce mult a pierdut,

Cand te-a lasat in spate, si trista in trecut!

Nu insista sa patrunzi in sufletul cuiva,

Cu forta niciodata in inimioara sa,

Invata sa ocupi doar locul potrivit

Sa te ridici e greu, de langa cel iubit!

O dragoste neimpartasita e atunci cand tu si el s-a dus,

Pe calea cea despartitoare, cand dragostea lui a apus...

O dragoste neimpartasita nu mai vorbeste despre noi,

Si doar o inima ranita, se frange pentru amandoi!

Dar ce sa faci atunci, cand lui nu ii mai pasa,

Chiar daca tie poate iti pasa mult prea mult,

Atunci sa plangi iti vine, si mult prea manioasa,

Te intrebi unde e visul, pe care l-ati avut??

Invata sa zambesti cand sufletul tau plange,

Cand tot ranit sarmanul, nefericit se frange,

Invata de la stanca, sa ai taria ei,

Mandria sa semeata si impozanta ei...

Invata de la rau, cum in siroaie curge,

Cum impletind izvoare, sarmanul si el mai plange...

Invata tot mereu si spala-ti din pacate,

Inneaca-le in raul cu fapte necurate!

Invata de la vant, sa-ti risipesti durerea,

Si uita-te la Cer sa-ti afli mangaierea...

Invata de la padure, caci si ea uneori mai plange

Cand sunt taiati copacii, copii  sai se frange,

Invata de la pamantul calcat mereu in picioare,

Pe el oare niciodata sufletul nu-l doare????

Invata de la pasari caci si ele sunt gonite,

In fuga tot mereu spre tarile insorite,

Invata de la toate, din toate cate-un pic,

Si azvarle-l in uitare, pe fostul tau iubit...

Si tot increzatoare si acum mult mai patita,

Gandeste-te ca-n viata vei fi iar fericita!

CALATOR IN TRENUL VIETII

CALATOR IN TRENUL VIETII

                                                

                                             

Esti doar un trecator prin viata...

Un calator trist si grabit,

Urcat in trenul vietii care,

Opreste doare in Infinit...

Esti doar un pasager prin viata,

Tu omule, mult rabdator,

Un musafir plecat in graba,

Si doar un simplu spectator!

Esti doar un calator prin viata,

Tu omule, nimic mai mult,

Un luptator plin de speranta,

O frunza ratacita-n vant!

Cand te-ai urcat in trenul vietii,

Tu nu stiai unde cobori,

Dar ai platit biletul pana

La statia: Tu ai sa mori!

Stiai ca trenul e efemer,

Si merge doar pe un singur drum,

El nu se intoarce niciodata,

Decat in gara, la stapan!

Calatoria ta e lunga, si e frumoasa uneori,

Si cateodata vezi tu campuri, mult insorite si cu flori,

Dar uneori mai vezi si zone, intunecate si ploioase,

Prapastii, drumuri incalcite, si mlastini, cai anevoioase,

Si te gandesti atunci tu cinic,

Ca sa te intorci din drumul tau,

Dar trenul nu opreste doar,

La capat in tunelul sau!

Esti doar un trecator prin viata,

Tu omule si nu intelegi,

Caci vizita ta se sfarseste,

Si intr-o zi tot ai sa pleci!

Esti o fiinta rationala,

Si totusi nu te prea gandesti,

Caci doar pasesti stingher prin viata,

Apoi devii carti de povesti!

Esti doar un calator prin viata,

Purtat de vant, prin ploi, ninsoare,

Si de tu n-ai avea speranta,

Demult te-ai duce la culcare!

Esi doar un calator prin viata,

Tu omule avar si rau,

Nu-ti strange aici, averi palate,

La Domnul pleci fara un leu!

Ce cinic este omul Doamne,

Ce egoist, ce rau, nebun,

Cum poate el sa risipeasca,

Din viata asta tot ce-i bun???

Cum poate el sa agoniseasca din viata asta tot ce-i rau,

Si egoist nu se gandeste,

Ca o sa-l vada Dumnezeu?

De ce nu se gandeste o clipa,

Cand trenul vietii va oprii,

In gara unde toti coboara,

In statia: Tu vei muri!

Si atunci in marea ambuscada,

La mare grea inghesuiala

Tu omule, unde-ai sa fugi?

Cu cine cazi la invoiala?

Si atunci doar Domnul te va duce,

Spre ce meleaguri doar el stie,

In Rai sau Iad te va conduce,

Ori in Infern, ori in Vecie!

Esti doar un calator prin viata,

Un musafir, un invitat,

Agonisteste doar mult bine,

Caci timpul tau e limitat!

Iubeste, iarta, daruieste

Fi bun cu aproapele tau,

C-atunci cand trenul tau opreste,

Sa te astepte in gara Dumnezeu!

Se spune ca la capat de tunel mereu e o luminita,

Pe care o vedem, doar cei ce avem credinta,

Deci fiti increzatori in bunul Dumnezeu,

Si urmati-va destinul, ghidat de trenul sau!

FA-TI TIMP!

FA-TI TIMP!

In trecerea grabita prin lume catre veci,

Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand,

Fa-ti timp sa poti cu mila sa le alini trecand.

Fa-ti timp pentru adevaruri si adanciri in vis,

Fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis.

Fa-ti timp sa vezi padurea, sa asculti langa izvor,

Fa-ti timp sa auzi ce spune, o floare, un cocor.

Fa-ti timp sa astepti din urma, cand mergi cu slabanogi,

Fa-ti timp pe un munte seara, stand singur sa te rogi,

Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrani,

Fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini....

Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiti, voios,

Fa-ti timp sa fi si-al casei in slujba lui Cristos...

Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,

Fa-ti timp ca esti cu taine si lumi inconjurat.
Fa-ti timp de rugaciune, de post, de meditari,
Fa-ti timp de cercetare, de frati si de surori.

Fa-ti timp si aduna zilnic, din toate cate un pic,

Fa-ti timp ca viata trece, si cand nu faci nimic!
Fa-ti timp langa cuvantul lui Dumnezeu sa stai,
Fa-ti timp caci toate acestea au pentru tine un grai,

Fa-ti timp sa asculti la toate, din toate sa inveti,

Fa-ti timp sa dai vietii si mortii tale pret!
Fa-ti timp acum ca-n urma, zadarnic o sa plangi,

Comoara risipita a vietii nu o mai strangi!

,