Ninge peste mine iar...
Ninge peste mine iar...cu fulgi mari plini de amar...
Ninge peste mine iar, cu sperante naruite si cu vise neimplinite...
Ninge-n minte si in cuget, ninge-n inima si-n suflet,
Ninge in fiinta mea, degerata-mi inima!
Sunt un om de zapada cladit din vise multe,
Pe care soarele-l saruta, topindu-l in mai multe...
Sunt un fulg de nea, cazut pe pamantul rece,
Calcat in picioare de lumea atat de rece!
Ninge peste mine iar, sunt un bulgare de amar,
Ninge-n viata mea din nou, vinovata sunt doar eu!
M-am transformat intr-o mare de zapada,
Pe care soarele, va dori sa o revada...
Ma simt cladita iar din bulgari reci...
Asemeni unui om plecat in veci!
Si ninge iar si iar, pe chipul meu...
Si sufletul mi-e inghetat mereu....
Si inima nu-mi poate fi invelita...
Caci este de necazuri dezgolita...
Si ninge iar in viata mea acum...
Caci soarele a luat-o pe alt drum...
Si ninge, ninge iar si des si mult..
Transforma in nameti, tot ce-am avut!!!
Sunt ingropata iar in propria-mi fiinta,
De marea de zapada, numita NEPUTINTA,
Sunt inghetata iar, de frigul sufletesc,
Si ninge peste mine, atat de mult si des!!!
Si doamne ce mai striga a mea fiinta,
S-o incalzesc c-o mare de CREDINTA!
Am inghetat sub ploaia de zapada,
Caci soarele nu vrea sa ma mai vada...
Am inghetat sub marea de ninsoare...
Si maine iar va fi zapada mare...
Sunt un zloi de gheata, caci ninge intruna peste mine,
Si-am tremurat si tremur, si acum, si mult si bine...
Dar sper sa pot vedea in viitor...
O raza de speranta, si-al soarelui ECOU!
.
SUNT DOAR UN OM SI EU...
Sunt dezolata iar, in propria-mi simtire,
Si viata mi se pare, din nou o loterie,
Sunt complicata eu, sau poate soarta mea,
Caci astazi vreau ceva...si maine altceva...
Si in oceanul meu de vise si trairi,
Iluziile-mi sunt vii, sperantele amintiri,
Si sufletul se cearta cu ratiunea sa...
Si cate sa mai rabde si inimioara mea?
Ma cert mereu cu mine, apoi iar ma impac,
Si atatea contradictii imi vin mereu de hac,
Si gandul meu nastrusnic e tot hoinar mereu...
Daca as putea intruna ca sa-l ghidez doar eu!
Dar inima-i capoasa, nu asculta ratiunea...
Si uneori greseste incurajand iubirea...
Apoi tot ea se frange si plange dureros,
Nesocotind gandirea, ranita fara rost!
Sunt beata uneori de existenta mea,
Si sunt mahmura atunci, cand inima mi-e grea..
Cand in oceanul meu, de vise neimplinite,
Innoata mici sperante, de valuri risipite!
Sunt trista uneori, ranita de destin,
Poate ca eu's de vina, ca dau mereu de chin,
Poate ca viata mea, ar fi mult mai usoara,
De n-as lasa intruna, sperantele sa moara...
Poate ca eu's de vina, ca-n realismul meu,
Nimic nu-mi merge bine, si dau numai de greu!
Sunt doar un om si eu, tot fugarit de vant...
Si alungat de ploi, si cazut la Pamant,
Sunt si eu un actor, sau poate un pion,
Al unui lung spectacol, numit de domnul: "OM"!
Am zile in care joc, in piese dureroase,
In tragedii si drame, si filme plangacioase,
Putine zile am, cand joc in comedii,
Sau in acele filme, de dragoste, iubire,
Rulate doar in marea, numita fericire!
Traiesc in aparenta si doar in amagire,
Si fericirea nu-i decat o nalucire...
Si uneori si gandul, timid mi-l programez...
Sa nu-mi ucida visul, la care mai visez!
Sunt multumita atunci, cand pot sa hoinaresc,
Prin inimioara celui pe care il iubesc,
Sunt fericita atunci, si multe-i datorez,
Imaginatiei cu care prin vise ratacesc!
Sunt doar un om si eu, cladit din sentimente,
Si din sperante vii si-o mare de regrete!
Sunt doar un om si eu, tot amagit de soare,
Si deprimat un pic, de bruma de ninsoare...
Sunt doar un om si eu, nimic mai mult nu sunt,
Menit sa-mi implinesc, doar rostul pe pamant!
