NEBUNIE
-Fantoma gandurilor mele necurate!
Fantoma gandurilor mele necurate,
Tu zaci ascunsa in biata mintea mea,
Tu esti curata, pura, nebunie...
Imi bantui visele si inima!
Tu dragoste frumoasa interzisa,
Cosmare, vis si mangaierea mea,
Tu ma faci seara mereu fericita,
Cand eu visez, la sarutarea ta!
Obsesie nebuna, si patima aprinsa,
Dorinta mare, mare, iluzie interzisa,
Te alung din gandul meu,
Apoi tot eu te chem,
Esti raul necesar, si binele suprem!
Si Domnul mi-este martor,
Ca seara te visez,
Ramai tu langa mine, pana ce ma trezesc...
Din vis, nimeni nicicand, nu poate sa mi te ia,
Esti dulcea mea dorinta si nebunia mea!
Iluzie nebuna si dulce clipa vie,
Tu imi umplii inima, si viata mea pustie...
Tu esti gandul meu frumos, chiar daca necurat,
Cu tine azi ma cert, apoi iar ma impac!
Te chem in visul meu, apoi tot eu te alung,
Esti nestematul meu, cel interzis si scump,
Esti alinarea mea, cand soarta mi-este grea,
Gasesc in tine tot, ce n-am putut avea!
Tentatie nebuna, ispita trecatoare,
Gandire nepermisa, duioasa alinare...
Te chem in gandul meu, ca sa ma fericesti...
Dar interzisa fiind..mai mult tu ma ranesti...
Esti dulcele cosmar, si visul neimplinit,
O dragoste interzisa, ce inca n-am trait!
Esti raza mea de Soare, si fericirea mea,
Obsesie trecatoare, nu te-am putut avea!
Dorinta-i inca mare, ca te voi intalnii,
Cedezi tu dragalaso, si-a mea tu tot vei fi,
Cedeaza tu ispitei, ca sa te usurezi...
Obsesie nebuna, caci altfel tu ma pierzi...
Pe cat esti de interzisa, tu mai mult ma atragi,
Habar tu ai draguta, cat rau tu poti sa-mi faci,
Iluzie nebuna, si falsa fericire,
Putin din ce-am trait, si mi-as dorii sa fie...
Dispari din gandul meu, din inima ranita,
Si du-te acolo tu, unde poti fi dorita...
Ocupa intotdeauna locul cel potrivit,
Sa te ridici e greu, de langa cel iubit...
Obsesie trecatoare, clepsidra din trecut...
Un strop din prezentul meu, putin din ce-am avut...
Ramai in gandul meu, sub forma unui vis...
Caci n-am sa accept nicicand, niciun compromis...
Fantoma gandurilor mele necurate...
Tu zaci ascunsa-n biata mintea mea...
Imi umplii tu fiinta de pacate,
Dar esti atat de dulce, tu ispita a mea!
LA CABANUTA MEA DIN MUNTE
Povesti cu zane si imparatese,
Poate c-ati auzit, voi mai mereu,
Dar rai imparatesc, loc de poveste,
La Uibaresti, ai sa gasesti mereu!
La cabanuta mea din munte totu-i verde,
Si muntele saruta des padurea,
Si alaiul meu multicolor de flori,
Mangaie sufletul si incanta el privirea...
Acolo tot vazduhul te iubeste,
Si Soarele din Ceruri iti zambeste...
Acolo Rasaritul te saluta...
Si roua dupa iarba, te tot uda...
Acolo pacea e mereu deplina,
Si armonia este cea sublima,
Acolo Paduricea iti vorbeste,
Si Raul meu din curte te iubeste!
La cabanuta mea din munte poti sa vezi,
Cum poti de tot stresul, ca sa te detasezi...
Tu poti privii la stele detasat...
Din umbra prispei mele, relaxat!
In Raiul imparatesc al cabanutei mele,
Natura e mereu in sarbatoare,
Danseaza pasarele, licurici,
Si stelele pe ceruri cazatoare!
In paradisul cabanutei mele,
Natura e mereu in sarbatoare,
Caci Soarele si Luna se cununa,
Si vin la nunta, toti cu mic, cu mare...
Acolo toti nuntasii se aduna,
Copacii inverziti si flori frumoase,
Cununa ca sa-i faca ei la Luna,
Si Domnul le deschide calea,
De fericire canta toata Zarea!
Si frumusetea Lunii este neasemuita,
Purtand cununa alba, se simte implinita,
Si Soarele o saruta, si ii spune c-o doreste,
In curtea casei mele, navalnic o iubeste!
Si alaiul ei de nunta este infloritor,
In curtea ma frumoasa, joc pasarile-n zbor,
Copacii s-au gatit, in straie albe, moi,
Padurea inverzita, cu totii copii ei...
Susura izvoarele si muntii tot vuiesc,
De frumusetea lunii, in taina susotesc...
Iar Soarele gatit, in ginere frumos...
Sarmant el ne zambeste, din cerul maiestos!
Vino la cabanuta, ca sa te relaxezi,
Sa poti vedea natura, cu ea sa povestesti,
Sa rogi vantul nervos, batand sa-ti risipeasca,
Necazul tau si grija, cea zilnica fireasca, '
Sa rogi Muntele meu, sa-ti spuna cum de face,
Sa fie, mandru, demn, in tot ceea ce face!
Vino la cabanuta, sa te sarute ploaia,
Ca sa-ti inunde dorul, sa-ti stinga valvataia,
Vino la cabanuta, ca sa-ti incanti privirea,
Sa te priveasca Cerul, sa-ti topeasca mahnirea,
Vino la cabanuta, sa asculti un cantecel,
De dragoste cantat, de-un biet mic greierel,
Vino la cabanuta, ca sa iti spuna Luna,
Cum se iubeste ea, cu Soarele intruna,
Vino la cabanuta, sa-ti bucuri tu privirea,
Cu alaiul meu de flori, multicolor Simtirea!
Vino sa auzi povesti, sa stai langa izvor,
Sau seara langa foc, privind in departare,
Cum stanca obosita, se duce la culcare...
Cum paduricea verde, un pic cam ostenita,
Se intinde si ea putin si sforaie invelita,
Cum Luna sus pe Cer, ia Soarele in brate,
Iubindu-se cu el, alt Rasarit ea face!
Vino la cabanuta, ca sa-ti inalti fiinta,
In Raiul curtii mele sa-ti intaresti credinta!
Vino la Cabanuta, de tu iubesti natura,
Te asigur ca-ti vor zambii si Soarele si Luna!
Vino la cabanuta, ca sa te relaxezi,
Sa vezi ce inseamna Raiul, cum este sa VISEZI!!!!!
AS VREA SA FUG DEPARTE UNEORI...
As vrea sa fug departe uneori...
Pe stanca cea mai inalta, sa stau privind la nori....
Sa rog un licurici sa-mi povesteasca,
De pacea si armonia, din lumea sa cereasca.
As vrea sa fug departe uneori,
Acolo, unde campu-i plin de flori,
Acolo unde canta pasarele,
Sa-l pun pe cuc sa strige, povara vietii mele...
As vrea sa fug departe uneori...
Pe nisipul fin al marii, sa ma trezesc in zori,
Sa rog un pesacarus sa-mi duca el in zbor,
Povestea de iubirea, la bunul D-zeu,
Si sa primesc ravasul, ca el va fi al meu,
Scriindu-mi pe nisip, timid numele sau!
Eu am momente cand, atat de trista,
Pierzand o lupta intreaga, m-am declarat invinsa,
Si am si clipe si secunde cand,
Eu as fugii departe, dar tot cu tine-n gand!
As vrea sa fug departe uneori....
Langa o apa lina, sa zac langa izvor,
Sa aud doar suspinatul unui fosnit de vant,
Sa-l rog sa-mi risipeasca, durearea mea batand!
Eu as fugii departe, si uneori de mine...
Gandind ca-s dificila, nimic nu imi comvine,
Sunt tot mereu in certuri cu intreaga mea fiinta...
Si ratiunea mea, s-a declarat invinsa!
Am si momente si secunde cand...
Imi simt sufletul greu, si inima zacand!
Eu as fugii departe-n lumea larga...
Acolo unde raul, nu poate sa ma vada,
Acolo unde neimplinirea este doar o inchipuire,
O aparenta vaga a raului ce vine...
Dar unde poate fi, acest loc pe Pamant?
In alta lume poate, sau doar la mine-n gand!
Copilaria mea, a fost un vis frumos...
Din care m-am trezit, cand mi-am facut un rost...
Adolescenta mea, a fost cea mai frumoasa,
Caci singura mea grija, era sa rad in clasa...
Prima mea iubire, a fost pe atat de mare...
Pe cat a fost de intensa si atat de trecatoare...
Zorile mi-au dat-o, si apusul mi-au rapit-o,
Dar nu regret nicicand, c-a fost, ca am trait-o!
La fel s-a intamplat, cu alte iubiri mai mici,
S-au dus si ele sus...printre licurici!
Eu am trait iluzii, si vise naruite...
Si clipe si sperante, si sanse risipite...
Si uneori necazul, m-a tot calauzit...
Da doar asa puterea si forta mi-am gasit,
Caci ceea ce nu ne omoara, in viata ne intareste,
Sa nu uitam nicicand, ca Domnul ne iubeste!
El da intotdeauna, cele mai grele batalii,
Celor mai buni soldati, puternici, tu sa stii...
Stimate cititor, eu nu mai plec departe...
Stau aici sa-mi duc, crucea mai departe!
Eu am o datorie, fata de tatal meu,
Si vreau sa fiu mereu, soldat in sahul sau!
