LA CABANUTA MEA DIN MUNTE

Povesti cu zane si imparatese,
Poate c-ati auzit, voi mai mereu,
Dar rai imparatesc, loc de poveste,
La Uibaresti, ai sa gasesti mereu!
La cabanuta mea din munte totu-i verde,
Si muntele saruta des padurea,
Si alaiul meu multicolor de flori,
Mangaie sufletul si incanta el privirea...
Acolo tot vazduhul te iubeste,
Si Soarele din Ceruri iti zambeste...
Acolo Rasaritul te saluta...
Si roua dupa iarba, te tot uda...
Acolo pacea e mereu deplina,
Si armonia este cea sublima,
Acolo Paduricea iti vorbeste,
Si Raul meu din curte te iubeste!
La cabanuta mea din munte poti sa vezi,
Cum poti de tot stresul, ca sa te detasezi...
Tu poti privii la stele detasat...
Din umbra prispei mele, relaxat!
In Raiul imparatesc al cabanutei mele,
Natura e mereu in sarbatoare,
Danseaza pasarele, licurici,
Si stelele pe ceruri cazatoare!
In paradisul cabanutei mele,
Natura e mereu in sarbatoare,
Caci Soarele si Luna se cununa,
Si vin la nunta, toti cu mic, cu mare...
Acolo toti nuntasii se aduna,
Copacii inverziti si flori frumoase,
Cununa ca sa-i faca ei la Luna,
Si Domnul le deschide calea,
De fericire canta toata Zarea!
Si frumusetea Lunii este neasemuita,
Purtand cununa alba, se simte implinita,
Si Soarele o saruta, si ii spune c-o doreste,
In curtea casei mele, navalnic o iubeste!
Si alaiul ei de nunta este infloritor,
In curtea ma frumoasa, joc pasarile-n zbor,
Copacii s-au gatit, in straie albe, moi,
Padurea inverzita, cu totii copii ei...
Susura izvoarele si muntii tot vuiesc,
De frumusetea lunii, in taina susotesc...
Iar Soarele gatit, in ginere frumos...
Sarmant el ne zambeste, din cerul maiestos!
Vino la cabanuta, ca sa te relaxezi,
Sa poti vedea natura, cu ea sa povestesti,
Sa rogi vantul nervos, batand sa-ti risipeasca,
Necazul tau si grija, cea zilnica fireasca, '
Sa rogi Muntele meu, sa-ti spuna cum de face,
Sa fie, mandru, demn, in tot ceea ce face!
Vino la cabanuta, sa te sarute ploaia,
Ca sa-ti inunde dorul, sa-ti stinga valvataia,
Vino la cabanuta, ca sa-ti incanti privirea,
Sa te priveasca Cerul, sa-ti topeasca mahnirea,
Vino la cabanuta, sa asculti un cantecel,
De dragoste cantat, de-un biet mic greierel,
Vino la cabanuta, ca sa iti spuna Luna,
Cum se iubeste ea, cu Soarele intruna,
Vino la cabanuta, sa-ti bucuri tu privirea,
Cu alaiul meu de flori, multicolor Simtirea!
Vino sa auzi povesti, sa stai langa izvor,
Sau seara langa foc, privind in departare,
Cum stanca obosita, se duce la culcare...
Cum paduricea verde, un pic cam ostenita,
Se intinde si ea putin si sforaie invelita,
Cum Luna sus pe Cer, ia Soarele in brate,
Iubindu-se cu el, alt Rasarit ea face!
Vino la cabanuta, ca sa-ti inalti fiinta,
In Raiul curtii mele sa-ti intaresti credinta!
Vino la Cabanuta, de tu iubesti natura,
Te asigur ca-ti vor zambii si Soarele si Luna!
Vino la cabanuta, ca sa te relaxezi,
Sa vezi ce inseamna Raiul, cum este sa VISEZI!!!!!