DE VORBA CU DUMNEZEU...

Pe o stanca impozanta, si sub cerul instelat,
Sta un suflet si se roaga, este trist si inlacrimat...
Am venit Doamne la tine, eu din suflet sa-ti vorbesc,
Arunca-ti ochii spre mine, nu mai pot sa patimesc!
Atunci D-zeu cel bun, s-a indurat ca sa-mi vorbeasca,
Coborandu-se din Cer, pe o stea prealuminoasa,
Spune-mi fiule dorit, care-i pasul tau in viata?
Te-a ajuns oare deja patima cea mult fireasca?
Oare nu stii ca in viata, ti-este dat sa patimesti,
Ca eu te-am iertat si atunci, cand ai vrut sa ma ranesti?
Spune-mi suflet ratacit, cum deja ai obosit?
Ai uitat ca pentru tine, pentru omul pamantesc,
Cate chinuri a indurat, fiul meu cel drag, ceresc?
Cate el a patimit, ca tu sa fi fericit?
El si-a luat pacatul tau, si-astazi il vorbesti de rau...
Tu te plangi ca nu mai poti, eu iti zic ca sa te rogi,
Asa s-a rugat si el, cand s-a inaltat la Cer...
Nu s-a plans ca nu mai poate, a indurat pana la moarte!
Asa tre sa faci si tu, sa te lupti, sa nu spui NU,
Cauta in adancul tau, puterea ce ti-am dat-o eu,
Cauta in fiinta ta, rabdare, ca ti-am pus ceva,
Cauta in inima, speranta, ca de ea e plina,
Eu ti-am umplut-o cu de toate,
Dar tu ai innecat-o in pacate...
S-acum tot tu vi, ca sa te plangi...
Om slab, asa unde-ai sa ajungi????
Priveste sus pe cer, cand vrei ca sa-mi vorbesti,
Intinde mana ta spre astrii mei ceresti,
Indreapta-ti gandul tau spre universul meu,
Promit ca niciodata, n-am sa te las la greu!
S-atunci cand tu vei vrea, sa-ti vin in ajutor,
Ingenuncheaza doar smerit in patul tau...
Si roaga-te copile, din tot sufletul tau
Sa te feresc in viata, de tot ce-i crud si rau!
Sa sti ca si eu astept, mereu un semn de-al tau,
Si lumea sta la coada, la ajutorul meu...
Dar tre sa ai credinta, sa nu ma parasesti,
Si-o viata fericita, iti voi da ca sa traiesti!
E timpul ca sa plec, caci am primit alt semn,
Sa asculti intotdeauna de sfatul meu ETERN!