TE IUBESC!
-poezie dedicata scumpei mele surori-

 

 

 

 

Te cunosc de cand erai, cat un fulg, mic de zapada...
De cand tu ai deschis ochii, scumpa sora tu mi-esti draga...
Te cunosc de cand vorbeam, despre viata-n burta mamei..
Ne bateam care sa iasa, prima in bataia armei!
Te iubesc de cand de mana, prima data te-am tinut,
Si-am jurat atunci surioara, toata viata sa te ajut!
Te iubesc de cand tu blanda, prima oara mi-ai zambit...
Cand pe drumul vietii soro, amandoua am pornit...
Te ador de cand de gat, amandoua ne tineam...
Si prin greu si prin furtuna...
Tip, Tiptil ne strecuram...
Te cunosc din prima clipa, cand eu ochii am deschis,
Semanai tu doar cu mine, eram gemene,
UN VIS!
Te iubesc din prima clipa, cand cu tine am vorbit,
Glasul tau suav si dulce, in suflet l-am gazduit!
Te iubesc si te-am iubit si mereu te voi iubii,
Doar Domnul sa ne desparta, numai el va reusii!!!!

CE DRAGA IMI ESTE VIATA

Ce draga imi este viata, padurea inverzita,
Campul splendid cu flori, marea cea mult iubita,
Ce draga mi-este viata cand soarele rasare...
Cand el saruta luna si o duce la plimbare!
Ce draga imi este viata, cand vad muntii in vai,
Cum ei imbraca zarea, in straie verzi si moi,
Ce draga imi este viata cand vad o pasarica...
Luptand ea sa traiasca, atat si atat de mica...
Ce drag imi e nisipul, fierbinte, fin al marii,
Si valul ei albastru cel destinat chemarii...
Ce draga imi este marea, cea mult si drag iubita,
Cum leagana uitarea in inima ranita...
Ce drag imi este raul, si apa curgatoare,
Dalbele stele vii, si recile izvoare...
Ce draga imi este viata, cu alaiul ei bogat...
Oceanul frumusetii ce domnul l-a creat!
Ce draga imi este viata, pictata doar in vise,
In vesele sperante si patimi dulci aprinse,
Ce draga imi este viata pictata in iubire,
Si-alaiul ei de nunta, scaldat in FERICIRE!

IN CAMARUTA NOASTRA

 dedicata surorii mele dragi

 

Din camaruta noastra cea plina de amintiri,
Te vad cum iesi surioara, incet, usor, tiptil....
Si-n urma ta ramane, un pat rece si gol...
Si ochii mei cei tristi plangandu-te in hol...
Atatea amintiri vorbesc doar despre noi,
Si zile bune, rele, le-am petrecut doar noi...
Si husa inca-i uda de lacrimile tale...
Atunci cand tu jeleai, dragostea ta cea mare...
Si-un hohote de ras se aude incetisor...
Cate trairi surioara pierdute-n dormitor!
Dulapul a ramas atat de gol si trist...
Si inca iti caut haina prin visul meu invins...
Mai stii cand noi dormeam, de gat imbratisate?
Si-n camaruta noastra visam verzi si uscate?
Privesc dezamagita prin camaruta noastra,
Caci pasii tai acum se indreapta spre alta casa....
Si chiar daca sunt trista si neagra in simtire...
Eu iti doresc surioara un car de fericire!
Te vad cum impachetezi hainutele tale,
O boceluta mare, facuta la intamplare,
Strecoara printre haine si dragostea mea,
Sa-ti tina sora draga de cald in casa ta!
As vrea sa te urmez, dar stiu ca nu se poate....
E timpul cand ea viata, decisa ne desparte...
Cu ochii inlacrimati, privesc trista cum iesi...
Din camaruta noastra, cea plina de povesti!
Privesc pe geam pierduta, cu gandul tot departe...
Dar tu esi bine soro, cu sotul tau aproape....
Te voi vizita caci locuiesti aproape,
Caci pe gemenute doar domnul le desparte!!!!!

 

E IARNA IAR IN SUFLETU-MI IMPOVARAT....

E iarna iar in sufletul meu impovarat,
Caci fericirea, sansa, norocul m-au uitat...
Si gerul e naprasnic, si inima inghetata...
Se aude cum ofteaza fiinta indurerataa...
Si lacrimi curg siroaie, din ochii mei invinsi,
Si turturi de zapada descriu ochii cei tristi...
Si marea de zapada se asterne peste mine,
Si eu inca visez zile si nopti senine...
E iarna iar in sufletu-mi impovarat,
Speranta, Fericirea si Sansa au inghetat...
E in agonie certa intreaga mea fiinta,
Si fulgii de zapada au chip de neputinta....
Covorul de zapada se asterne peste mine,
Si frigul sufletesc sa-l tot blestem imi vine....
Ma uita cum viscoleste fara sa se opreasca,
Cu fulgi mari de tristete, durere omeneasca,
Cu iluzii spulberate si mari dezamagiri,
Cu vise naruite si doar nefericiri...
Mi-e frig imi tot sopteste inima racita,
Ma imbolnavesc si mor ca sunt nefericita,
Ajuta-ma te rog degrab ma inveleste,
Cu plapuma iubirii cea care ma incaalzeste....
De unde sa o cumpar?
De unde s-o gaasesc?
Cu vocea mea cea stinsa la inima-i soptesc...
Ma tem ca niciodata n-am s-o intalnesc
E o bijuterie rara pe care n-o gasesc!
Mi-e frig imi tot sopteste sufletul inghetat,
De atatea ganduri negre, ma simt indurerat...
Deabia mai respir si sunt gata sa ies,
Degrab tu ma incalzeste,
Sa nu te parasesc!
Aprinde-mi focul iar cu lemnul fericirii,
Si intretine-l viu cu aschia iubirii,
Sa arda langa mine doar flacari de speranta,
Si pune-mi langa cap un cufar de credinta,
Sa pot a fi puternic cand trec in nefiinta!
Mi-e frig, mi-e frig, mi-e rau,
Deloc nu ma simt bine,
Se aoleste iar fiinta mea in mine,
Sunt inghetata iar de frigul sufletesc,
Caci sufletul si inima deloc nu-mi mai vorbsec!
Degrab tu ma inveleste-n putina fericire,
In patura sperantei, macar c-o inchipuire,
Am inghetat detot pierduta doar in vise,
Speranta si iubirea ce mi le-am vrut ucise...
Adu raze de soare, din nou sa ma aincalzeasca,
Si vara mea iubita din nou sa imi zambeasca!