ESTI VINOVAT!

Zambesc acum ca te-ai intors acasa,
Acolo unde este locul tau...
Mi-e sufletul impovarat si-ar vrea sa iasa...
Dar e impacat ca mergi pe drumul tau!
Mi-ai scufundat corabia sperantei,
M-ai inecat in apele inghetate,
M-ai aruncat in valuri zbuciumate,
Facute doar din lacrimi de sperante...
Tu mi-ai cladit palate din iluzii...
Gradini cu flori din vise cristaline...
Apoi le-ai daramt si's deziluzii...
Au mai ramas doar niste vechi ruine....
Esti vinovat ca mi-ai intrat in viata...
Stiind ca nu esti doar o intamplare,
Si constient, ca noi n-avem speranta...
M-ai transformat in dulce alinare...
Eu stiu ca am fost o clipa ratacita,
Pe care ai trait-o pe moment...
Si constient ca nu e infinita...
Ai spulberat-o indata vehement!
Esti vinovat ca mi-ai rapit si gandul,
Si somnul noptii mele cel mai lin,
Esti vinovat de ploaia mea de ganduri,
De sufletul ranit si tristul sau suspin!
Esti vinovat ca mi-ai intrat in viata,
Si m-ai facut pe loc sa te indragesc,
Stiai ca tu si eu n-avem speranta...
Ca nu traim doar jocul, cel pur copilaresc...
Oare stiiai ca vorba, cuvantul cel sublim,
Pot sa modeleze sufletul divin?
Stiiai ca uneori cuvintele sunt flacari,
Ce mistuiesc in suflet, atatea nenorocuri?
Oare te-ai gandit vreodata la inima ranita,
De atatea patimi prinsa, ca e nefericita?
Esti vinovat ca mi-ai intrat in viata,
Si mi-ai aruncat fiinta in pacate,
Atatea vise spulberate, fara sansa...
Cate trairi, iluzii spulberate!
M-ai bantuit in noapte, iubindu-ma cu foc,
Fantoma mea iubita cea fara de noroc...
Stiam ca ai sa pleci, la fel cum ai venit...
Caci drumul vietii noastre este diferit....
Esti vinovat de plansul meu in noapte,
Cand eu te astept si tu iar nu mai vii...
Nici inima nu vrea sa te mai poarte...
S-au stins acum si visele tarzii!!!