FURTUNA IN CER SI PE PAMANT!

Cu ochii inlacrimati, de greul vietii mele,
Cu sufletul pustiu, privesc tacut spre stele,
Si vad cum o steluta, cade rapid din cer,
Pe semne ca-i lovita, de-al cerului blestem!
Mai sus, un pic pe cer, se aude incetisor,
Cum soarele si luna se cearta-n norul lor,
Ea ii reproseaza ca el n-o mai iubeste,
Si ca se simte rau, atat si atat de rece!
O vad cum se aoleste, si e ranita tare,
Se duce incetisor, slabita la culcare...
Caci maine-i alta zi, va trebui sa scoale,
Iar soarele tiptil, o duce-n dormitor,
Si maine se va naste un rasarit din nou!
Si-o dalba stea stralucitoare va fi fetita lor!
Continui sa privesc, pe cerul instelat,
E bosumflat si el si pare ingandurat,
E innorat si trist, se cearta cu pamantul,
De mii si mii de ori i-a amanat sfarsitul,
Chiar daca el capos, i-a ignorat cuvantul!
Continui sa privesc, sa-mi gasesc alinarea,
Prin nourasii albi, sa-mi apropii uitarea...
Dar parca nici in cer, pacea nu-i deplina,
Pamantu-i povesteste, de lumea, rea, haina...
Se cearta si copacii, cu paduricea lor,
Si pasarile-n zbor ii spun povestea lor,
Si campul inverzit, se plange tot la cer,
Si cate sa mai rabde si bietul de el???
Se cearta muntii-n vai, cu apele intruna,
Sculand din somn si marea, si aducand furtuna,
Se cearta rasaritul cu apusul tot mereu,
Si cate sa mai rabde, si bunul d-zeu????
Si desi noaptea si ziua, putin se intalnesc,
Pana si ele doua se mai ciondanesc...
Cobor ochii din cer, si revin pe pamant,
Doar mortii sunt tacuti, in tristul lor mormant,
Poate si ei se cearta, dar glasul lor e mut!
Continui sa privesc, mahnita-n jurul meu,
Doar cearta si scandal, si greu si iarasi greu,
Si ma gandesc intruna, cum as putea sa fac,
Sa devin imuna, cu toate sa ma impac!
Cu ochii inlacrimati, privesc din nou spre cer,
E liniste acum, caci Domnul e in el,
Il vad dezamagit de lumea pamanteasca,
Creatia lui perfecta, cat poate sa greseasca...
Gandind ca poate-i timpul, ca ea sa se sfarseasca!
E liniste acum, si pacea e deplina,
Pe cerul instelat, ziua-i din nou senina....
Si-un licurici danseaza, c-o stea stralucitoare,
Si luna se iubeste cu soarele in mare....
Cobor din nou privirea, pe vechiul meu pamant,
E obosit si trist, si tace si el frant....
Caci maine iar va fi calcat in picioare,
Si cate sa mai rabde si-a lui trista spinare?
Intregul univers doarme linistit,
Si in sfarsit si cerul este multumit,
Imbratisand Pamantul, visand la rasarit!!