PRIZONIERA PROPRILOR GRESELI

Sunt prinsa iar in propria-mi fiinta,
In inchisoarea mea de neputinta,
Sunt prizoniera proprilor greseli,
A proastelor alegeri si-a relelor pareri.
Sunt sclava gandurilor mele neintelepte,
Sunt prinsa in cutia cu defecte,
Sunt prizoniera neputintei mele,
Dezamagita pana si de STELE!!!!
Sunt necajita tare pe Ursitoarea mea,
Si-atunci cand nu-mi merge bine,
Eu dau vina pe ea,
Nu m-am nascut in viata, sub o stea norocoasa,
Si greul, neputinta si raul ma apasa!
Ma intreba inima uneori si nu stiu sa-i raspund,
Daca ea-i de vina, pentru tot  ce infrunt,
Ma intreaba uneori si ratiunea mea,
Daca cumva gresesc cand nu ascult de ea?
Ma intreaba pana si intreaga mea fiinta,
Daca mai pot sa sper si sa mai am credinta?
Inot incet si lin, in visurile mele,
Dar ploaia de speranta, le ineaca si pe ele!
Sunt prizoniera neimplinirii mele,
Si vinovata's eu de amarul vietii mele!
Ma indepartez intruna, de oceanul meu de vise,
Si atatea idealuri imi sunt mereu ucise
Si ploua, viscoleste, doar cu NEFERICIRE,
Spre marea mea tristete, si grea dezamagire!
Ploua uneori, cu picaturele mici,
De multicolore sperante in chip de licurici,
Dar a doua zi razele de soare,
Imi soptesc incet: speranta ta, iar moare..
Sunt prizoniera propriei mele deziluzii,
Si vinovata's eu de marile confuzii,
Sunt sclava neimplinirii mele sufletesti,
Furtuna si uraganul deciziilor prostesti!
Eu am adus si aduc in viata mea furtuna,
Si doar eu sunt de vina, ca sufletul meu tuna....
Eu sunt ucigasa proprilor mele vise
Si cu nepasare mi le-am vrut ucise!
Sunt prinsa iar in propria-mi fiinta,
Si parca sunt zidita in chip de neputinta,
As vrea sa escaladez un munte de speranta,
Si Fericirea mea s-o readuc la viata!
As vrea sa nu fi ucis, cu hotararea mea,
Sansa de a fi bine, oportunittaea mea,
Dar am decis atunci, manata si grabita,
De gandul meu cel rau, de-a fi nefericita,
Sunt vinovata eu de hotararea mea,
Nu am ascultat de minte, si am gandit cu inima,
Dar inima are ratiuni, pe care mintea nu le stie,
Si uite asa ajungi, sa faci o nebunie!
Impinsa de moment, ghidata de destin,
M-am ratacit in viata de raiul meu Sublim!
Dar sper sa evadez din inchisoarea mea de neputinta,
Prin tunelul meu secret facut doar din Credinta,
Curand ma voi bucura din nou de LIBERTATE,
Si-mi voi elibera fiinta de marile pacate!