CE AI CAUTAT IN LUMEA MEA DE VISE?

E mult de cand, prin lumea mea de vise,
Tu calator intruna hoinaresti,
Prin treacat, soapte dulci si porti inchise...
In taina noaptea tandru ma iubesti!
Doar ce-ai intrat in lumea mea de vise,
Si linistea intr-o clipa mi-ai furat...
Atatea amagiri si porti inchise...
Atatea vise tu mi-ai ruinat!
Ce ai cautat in viata mea tu oare????
De ce ai venit stiind ca ai sa pleci,
Tu crezi cumva ca inima-i datoare,
Sa o incalzesti apoi sa o ranesti?
Doar am trait in vise inchipuite,
Ca un print si o printesa ca in povesti.,
Atatea vorbe dulci si rispite...
Cate trairi iluzii nefiresti!
Am inceput povestea  vietii noastre,
Ca niste printi mereu increzatori,
Ne-a separat distanta dintre astrii...
Si am sfarsit ca niste cersetori!
Nu am apucat sa plece rasaritul...
Caci a venit apusu-ngandurat...
Te-a luat cu el si te-a dus la ursitul...
Ce-n viata tie ti-a fost destinat!
Destinul te-a azvarlit in calea mea,
Ca pe o frunza ratacita-n vant...
Nu m-a intrebat, de vreau sa fie asa...
Te-a dat, te-a luat...
Mi te-a lasat in gand!
Te-ai infiltrat in gandurile mele,
Ca un agent secret in misiune,
Te-ai tot apropiat incet de mine...
Mereu subtil si sub acoperire...
Dorind ca sa obtii ceea ce-ti comvine...
Dar ai cazut la datorie, ca un agent desconspirat,
cand Domnul a trezit usor in mine...
Dorinta mea de a te fi uitat!
Mi-ai aruncat fiinta in pacate,
Cand m-ai facut sa te doresc intruna,
Tentatii si ispite necurate,
O sansa am avut noi, numai una....
Ce ai cautat in viata mea tu oare?
De ce ai venit stiind ca ai sa pleci...
Sa fi cumva vreo dulce intamplare?
sau lectia ce ai vrut ca sa ma inveti?
Ai vrut ca sa ma inveti ca este bine,
Ca-n viata sa ocup doar locul meu...
E greu atunci cand alta-i langa tine...
Si nu e loc sa ma asez si eu....
Tu ai plecat gandind ca e mai bine,
Ca sa urmezi in viata drumul tau...
Asa gandesc si eu...la fel ca tine...
Tu esti al lor, nu poti sa fi al meu!

ATAT DE TRISTA...

Atat de trista ma gasesc in seara asta,
Invinsa, prinsa doar printre amintiri...
Si incerc sa retraiesc cu ochii mintii...
Povestea falsei mele fericiri!
Eu am trait odata o iubire,
Cu patima, cu dor, cu multa daruire...
Dar soarta vietii mele nu a tinut cu ea...
S-a naruit povestea..un pic si eu cu ea!
Atat de trista ma gasesc in seara asta,
Si sufletul mi-e greu si-ar vrea sa iasa,
Cata regrete, false fericiri...
In inima ranita, pacatoasa!
Sa fi trait vreodata fericirea?
Sa fi stiut ce inseamna ea defapt?
Sa fi auzit cum glasul ei ma cheama?
Sa-l fi urmat vreodata neincetat?
Sa fie doar o falsa amagire,
Si doar o calauza de urmat...
Ce poarta pasii nostrii in nestire...
Dar niciodata in viata pan la cap???
Sa fie ea doar o naluca vie,
A tot ceeea ce noi, ne-am tot dorii sa fie???
Sa fie ea atat de cautata???
O s-o gasm vreodata???
Eu cred ca NICIODATA!!!
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Pierduta parca printre amintiri...
As vrea sa pot deschide cutia cu speranta...
Dar nu gasesc doar cheia de la dezamagiri...
Si-mi cade in mana acum, un cufar prafuit,
In care zace inca, un vis neimplinit!
Atat de trista ma gasesc in seara asta,
Pierduta, trista, printre amintiri,
As vrea sa aud frantura fericirii
Si glasul lin al unei noi iubiri!
Am obosit sa ma amagesc intruna,
Ca maine iar va fi mai bine...
E buna uneori minciuna...
Mai spala teama raului ce vine!
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Pierduta, trista printre amintiri...
Sa fi trait vreodata bucuria?
Poate  atunci cand eu eram copil!
Sa fi trait vreodata fara frica?
Ferita de necazuri si probleme...
Am fost vreodata oare fericita?
Poate in somn..visand..incet pe perne!
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Si-as vrea sa fug departe-n lumea larga...
Acolo unde Raul orb fiind,
Sa nu mai poata el sa ma mai vada...
Atat de trista ma gasesc in seara asta...
Si capul nu am, unde sa mi-l pun...
Nu-i nimeni langa mine ca sa vada...
Durerea mea nu am cui sa-i mai spun!
Nu am un umar pe care sa plang
Si in brate acum pe cine sa mai strang...
Atat de trista ma gasesc in seara asta
Pierduta, trista printre amintiri
Ma culc si adorm, visand cum ma saruta...
Buzele dulci al unei noi iubiri!

NU POTI SA FI AL MEU

Sunt trista iar, caci greul vietii mele,
Loveste iar in inima ranita...
Si ochii plang amarul sortii mele,
Ma simt atat si atat de...ravacita!
Pana mai ieri tu luna imi promiteai...
Iar azi nici stelele nu esti dispus sa-mi dai!
Pana mai ieri noi ne cladeam sperante,
Iluzii, vise moi, dar totul fara sanse...
Astazi din nou lovesti in sufletelul meu...
Ce rau eu ti-am facut? sa-l tot lovesti mereu?
Iti place sa te joci, cu lumea mea de vise...
Trairi, iluzii, sanse ce mi le vrei ucise...
Astazi cladesti palate din vorbe pt mine,
Frapandu-ma cu ele, nimicuri pt tine...
Apoi arunci o vorba, ce plina de venin,
Omoara visul meu, cel bun dulce sublim!
Iti place sa conduci, ca sa te simti barbat,
Dar nu esti pe departe, barbat adevarat...
Caci nu poti recunoaste un mare caracter
Si marea de valoare, ce-l scalda doar pe el,
Tu nu poti intelege, nu ai stiut sa vezi,
Ce suflet am in mine, de-ai fi stiut ce pierzi...
Ranindu-ma pe mine, tu iti hranesti orgoliu,
Mandria ta pagana, e demna de tot raul,
Ma amagesti intruna, si nicidecum nu-ti pasa,
Ce inseamna sa ranesti o inima frumoasa...
Astazi imi dai un deget, maine imi ceri o mana,
Ce mod meshin si rau, ca sa-mi aduci furtuna,
Arunci sageti taioase, si vesnic ascutite...
Ca nu poti sa-ti urmezi dorintele pornite...
Incerci sa ma ranesti intruna tot mereu...
Si pui sare pe rana in sentimentul meu....
Tu nu poti recunoaste, orgoliul nu te lasa,
O inima curata, blajina si duioasa...
Asa tu vei ramane doar o dulce amagire...
Ce se va pierde-n zare la prima daruire...
Iti place sa te joci, sa-mi faci iluzii grele...
Apoi ma lasi in soare, cu ochii doar la stele...
Apoi tot tu-mi oferi, in loc de trandafiri
Buchetul dezamagirii cel invelit in spini,
Iubesc dorinta de a fi cu tine...
Si tot eu te urasc la fel de mult...
Esti dulcea amagire ce-o port mereu cu mine,
Ispita si cosmarul al sufletului bland!
Esti marea de iluzii, care imi scalda gandul,
Oceanul de trairi, ce-mi lumineaza chipul...
Esti inger dar si demon tu in acelasi timp....
Chemarea si refuzul, si visul neimplinit!
Iubesc, sa ma iubesc cu tine doar in vise,
Caci realitatea noastra, are doar porti inchise...
Astazi te chem din nou, maine tot eu te alung...
Nici eu nu stiu ce vreau, ce vrei, de ce te ascult?
Dispari din mintea mea, ramai la locul tau,
TU NICIODATA IN VIATA, NU POTI SA FI AL MEU!!!!!

SI IARASI NAVIGHEZI PE MARI STRAINE...

 

 

 

Si iarasi frate, departarea ni te-a luat,
Caci vantul vietii pasii ti-au furat...
Iar valurile marii tulburate...
Te-au vrut din nou la malul lor,
Iubite frate!
Ni te-a rapit din nou, furtuna vietii fratioare...
Caci ai plecat din nou, grabit in departare...
Cu acelasi bagajel facut din vise,
Si din sperante moi, si ganduri neinvinse!
Te-ai indreptat, spre usa casei tale,
Privind putin cam trist, la dragile surioare...
Si la mamica ta, cea mult iubita,
Ce te privea din usa...necajita....
Tu ai auzit din nou chemarea marii,
Si glasul cel duios si bland al zarii...
Tu ai auzit cum vantul te-a strigat...
Razvane plec departe, nu vii cu mine-n larg?
Vaporul fara tine, n-o sa plece,
Caci vantul vietii iti va da de veste...
Cand tu la bordul lui, iar vei sosii...
Intreaga vraja a marii te va coplesi!
Vei colinda oceane, si mari nemarginite...
Si vei putea sa-ti faci iluzii nesfarsite...
Prieteni iti vor fi si Soarele si Luna,
La ai tai, te vei gandii cand va venii furtuna...
Iar vantul fin al marii, iti va brazda obrazul,
Iar gandul la cei dragi, iti va spala necazul!
Vei fi puternic frate, asa cum este vasul,
Tot clatinat de vant, el tot isi tine pasul...
Vei fi puternic frate, caci in larg vei invata...
Ce inseamna vremea buna, ce este vremea rea....
Cum toate vin si trec, ca pasarea in zbor...
Tu frate esti, vei fi, ramai un luptator!
Si munca iti va fi, cu atat mereu mai mare...
Dar gandul la cei dragi, o sa-ti lipseasca oare?
Seara vei adormii, cladindu-ti vise noi,
Iar zorii vietii frate, iti vor aduce ploi...
Dar Soarele si Luna, ai tai prieteni buni...
N-or sa te lase frate, singurel pe drum...
Si-or sa te insoteasca, tovarasi iti vor fi,
Acolo unde Cerul, timid iti va zambi...
Iar zarea iti va face, cadou in departare...
Chipul duios si bland, al bunicutei tale...

Si vei traii atunci momente lungi de dor...
Te vei gandii la noi, in tristul dormitor...
Tu esti hoinar ca vantul, zburdalnic ca si el,
Visai sa pleci departe, inca de mititel,
Pe mari straine tu, demult tot navighezi...
Sub clar de luna frate, iti place sa visezi...
Iti place valul marii, ca sa-ti rapeasca pasul...
Te duci pe mari straine...unde te poarta vasul...
Acolo unde zarea promite vise noi...
Iar cerul albastrui se scutura de nori...
Iti place sa apuci, spre Portul Fericirii...
Cu ancora Sperantei, spre malul Implinirii...
Pe mari indepartate si valuri tulburate,
Increzator sa fi, iubite, draga frate!
Si fie, c-al tau vas, mereu sa acosteze,
In portul Fericirii, dar sa ne dea de veste,
Cand el va revenii in portul casei tale,
Te imbratisam cu drag, iubite fratioare!

                           NEBUNIE
-Fantoma gandurilor mele necurate!

Fantoma gandurilor mele necurate,
Tu zaci ascunsa in biata mintea mea,
Tu esti curata, pura, nebunie...
Imi bantui visele si inima!
Tu dragoste frumoasa interzisa,
Cosmare, vis si mangaierea mea,
Tu ma faci seara mereu fericita,
Cand eu visez, la sarutarea ta!
Obsesie nebuna, si patima aprinsa,
Dorinta mare, mare, iluzie interzisa,
Te alung din gandul meu,
Apoi tot eu te chem,
Esti raul necesar, si binele suprem!
Si Domnul mi-este martor,
Ca seara te visez,
Ramai tu langa mine, pana ce ma trezesc...
Din vis, nimeni nicicand, nu poate sa mi te ia,
Esti dulcea mea dorinta si nebunia mea!
Iluzie nebuna si dulce clipa vie,
Tu imi umplii inima, si viata mea pustie...
Tu esti gandul meu frumos, chiar daca necurat,
Cu tine azi ma cert, apoi iar ma impac!
Te chem in visul meu, apoi tot eu te alung,
Esti nestematul meu, cel interzis si scump,
Esti alinarea mea, cand soarta mi-este grea,
Gasesc in tine tot, ce n-am putut avea!
Tentatie nebuna, ispita trecatoare,
Gandire nepermisa, duioasa alinare...
Te chem in gandul meu, ca sa ma fericesti...
Dar interzisa fiind..mai mult tu ma ranesti...
Esti dulcele cosmar, si visul neimplinit,
O dragoste interzisa, ce inca n-am trait!
Esti raza mea de Soare, si fericirea mea,
Obsesie trecatoare, nu te-am putut avea!
Dorinta-i inca mare, ca te voi intalnii,
Cedezi tu dragalaso, si-a mea tu tot vei fi,
Cedeaza tu ispitei, ca sa te usurezi...
Obsesie nebuna, caci altfel tu ma pierzi...
Pe cat esti de interzisa, tu mai mult ma atragi,
Habar tu ai draguta, cat rau tu poti sa-mi faci,
Iluzie nebuna, si falsa fericire,
Putin din ce-am trait, si mi-as dorii sa fie...
Dispari din gandul meu, din inima ranita,
Si du-te acolo tu, unde poti fi dorita...
Ocupa intotdeauna locul cel potrivit,
Sa te ridici e greu, de langa cel iubit...
Obsesie trecatoare, clepsidra din trecut...
Un strop din prezentul meu, putin din ce-am avut...
Ramai in gandul meu, sub forma unui vis...
Caci n-am sa accept nicicand, niciun compromis...
Fantoma gandurilor mele necurate...
Tu zaci ascunsa-n biata mintea mea...
Imi umplii tu fiinta de pacate,
Dar esti atat de dulce, tu ispita a mea!

LA CABANUTA MEA DIN MUNTE

Povesti cu zane si imparatese,
Poate c-ati auzit, voi mai mereu,
Dar rai imparatesc, loc de poveste,
La Uibaresti, ai sa gasesti mereu!
La cabanuta mea din munte totu-i verde,
Si muntele saruta des padurea,
Si alaiul meu multicolor de flori,
Mangaie sufletul si incanta el privirea...
Acolo tot vazduhul te iubeste,
Si Soarele din Ceruri iti zambeste...
Acolo Rasaritul te saluta...
Si roua dupa iarba, te tot uda...
Acolo pacea e mereu deplina,
Si armonia este cea sublima,
Acolo Paduricea iti vorbeste,
Si Raul meu din curte te iubeste!
La cabanuta mea din munte poti sa vezi,
Cum poti de tot stresul, ca sa te detasezi...
Tu poti privii la stele detasat...
Din umbra prispei mele, relaxat!
In Raiul imparatesc al cabanutei mele,
Natura e mereu in sarbatoare,
Danseaza pasarele, licurici,
Si stelele pe ceruri cazatoare!
In paradisul cabanutei mele,
Natura e mereu in sarbatoare,
Caci Soarele si Luna se cununa,
Si vin la nunta, toti cu mic, cu mare...
Acolo toti nuntasii se aduna,
Copacii inverziti si flori frumoase,
Cununa ca sa-i faca ei la Luna,
Si Domnul le deschide calea,
De fericire canta toata Zarea!
Si frumusetea Lunii este neasemuita,
Purtand cununa alba, se simte implinita,
Si Soarele o saruta, si ii spune c-o doreste,
In curtea casei mele, navalnic o iubeste!
Si alaiul ei de nunta este infloritor,
In curtea ma frumoasa, joc pasarile-n zbor,
Copacii s-au gatit, in straie albe, moi,
Padurea inverzita, cu totii copii ei...
Susura izvoarele si muntii tot vuiesc,
De frumusetea lunii, in taina susotesc...
Iar Soarele gatit, in ginere frumos...
Sarmant el ne zambeste, din cerul maiestos!
Vino la cabanuta, ca sa te relaxezi,
Sa poti vedea natura, cu ea sa povestesti,
Sa rogi vantul nervos, batand sa-ti risipeasca,
Necazul tau si grija, cea zilnica fireasca, '
Sa rogi Muntele meu, sa-ti spuna cum de face,
Sa fie, mandru, demn, in tot ceea ce face!
Vino la cabanuta, sa te sarute ploaia,
Ca sa-ti inunde dorul, sa-ti stinga valvataia,
Vino la cabanuta, ca sa-ti incanti privirea,
Sa te priveasca Cerul, sa-ti topeasca mahnirea,
Vino la cabanuta, sa asculti un cantecel,
De dragoste cantat, de-un biet mic greierel,
Vino la cabanuta, ca sa iti spuna Luna,
Cum se iubeste ea, cu Soarele intruna,
Vino la cabanuta, sa-ti bucuri tu privirea,
Cu alaiul meu de flori, multicolor Simtirea!
Vino sa auzi povesti, sa stai langa izvor,
Sau seara langa foc, privind in departare,
Cum stanca obosita, se duce la culcare...
Cum paduricea verde, un pic cam ostenita,
Se intinde si ea putin si sforaie invelita,
Cum Luna sus pe Cer, ia Soarele in brate,
Iubindu-se cu el, alt Rasarit ea face!
Vino la cabanuta, ca sa-ti inalti fiinta,
In Raiul curtii mele sa-ti intaresti credinta!
Vino la Cabanuta, de tu iubesti natura,
Te asigur ca-ti vor zambii si Soarele si Luna!
Vino la cabanuta, ca sa te relaxezi,
Sa vezi ce inseamna Raiul, cum este sa VISEZI!!!!!

 

 

AS VREA SA FUG DEPARTE UNEORI...

As vrea sa fug departe uneori...
Pe stanca cea mai inalta, sa stau privind la nori....
Sa rog un licurici sa-mi povesteasca,
De pacea si armonia, din lumea sa cereasca.
As vrea sa fug departe uneori,
Acolo, unde campu-i plin de flori,
Acolo unde canta pasarele,
Sa-l pun pe cuc sa strige, povara vietii mele...
As vrea sa fug departe uneori...
Pe nisipul fin al marii, sa ma trezesc in zori,
Sa rog un pesacarus sa-mi duca el in zbor,
Povestea de iubirea, la bunul D-zeu,
Si sa primesc ravasul, ca el va fi al meu,
Scriindu-mi pe nisip, timid numele sau!
Eu am momente cand, atat de trista,
Pierzand o lupta intreaga, m-am declarat invinsa,
Si am si clipe si secunde cand,
Eu as fugii departe, dar tot cu tine-n gand!
As vrea sa fug departe uneori....
Langa o apa lina, sa zac langa izvor,
Sa aud doar suspinatul unui fosnit de vant,
Sa-l rog sa-mi risipeasca, durearea mea batand!
Eu as fugii departe, si uneori de mine...
Gandind ca-s dificila, nimic nu imi comvine,
Sunt tot mereu in certuri cu intreaga mea fiinta...
Si ratiunea mea, s-a declarat invinsa!
Am si momente si secunde cand...
Imi simt sufletul greu, si inima zacand!
Eu as fugii departe-n lumea larga...
Acolo unde raul, nu poate sa ma vada,
Acolo unde neimplinirea este doar o inchipuire,
O aparenta vaga a raului ce vine...
Dar unde poate fi, acest loc pe Pamant?
In alta lume poate, sau doar la mine-n gand!
Copilaria mea, a fost un vis frumos...
Din care m-am trezit, cand mi-am facut un rost...
Adolescenta mea, a fost cea mai frumoasa,
Caci singura mea grija, era sa rad in clasa...
Prima mea iubire, a fost pe atat de mare...
Pe cat a fost de intensa si atat de trecatoare...
Zorile mi-au dat-o, si apusul mi-au rapit-o,
Dar nu regret nicicand, c-a fost, ca am trait-o!
La fel s-a intamplat, cu alte iubiri mai mici,
S-au dus si ele sus...printre licurici!
Eu am trait iluzii, si vise naruite...
Si clipe si sperante, si sanse risipite...
Si uneori necazul, m-a tot calauzit...
Da doar asa puterea si forta mi-am gasit,
Caci ceea ce nu ne omoara, in viata ne intareste,
Sa nu uitam nicicand, ca Domnul ne iubeste!
El da intotdeauna, cele mai grele batalii,
Celor mai buni soldati, puternici, tu sa stii...
Stimate cititor, eu nu mai plec departe...
Stau aici sa-mi duc, crucea mai departe!
Eu am o datorie, fata de tatal meu,
Si vreau sa fiu mereu, soldat in sahul sau!

 

CORABIA SPERANTEI MELE
SPERANTA MI-A A PLECAT IN CROAZIERA!

Speranta mea a plecat in croaziera,
Spre tarmuri si spre mari indepartate,
S-a imbarcat in corabia mea de vise,
De doruri si iluzii destramate...
Privesc cum asfintitul o indruma,
Spre valurile mari si zbuciumate....
Spre marea agitata, spre furtuna,
Spre portul meu de vise spulberate!
Privesc cum lasa-n urma rasaritul,
Si ochii mei privind-o trist cum pleaca,
As vrea atat de mult s-o pot urma,
Dar ea nu vrea sa-mi faca loc in barca!
Carmaciul e tristetea si ancora e dorul,
Motorul e durerea, busola sa ecoul,
Ghidul dezamagirii, al luptei disperate,
Al viselor frumoase, in mare scufundate!
O vad cu ochii mintii, cum tot mereu se cearta,
Cu soarele, cu luna, cu stelele in soapta,
Ca nu-i calauzeste, corabia spre bine,
Ca a murit incet, incet incet in mine!
Privesc cum navigheaza pe marea inghetata,
Si parca inimioara timid inca o asteapta!
In larg vremea e rea, si vine iar furtuna,
Si fulgera si tuna si ploua mult, intruna....
Speranta se aoleste ca se va scufunda,
Oricum ea s-a innecat, in inimioara mea....
Incearca sa vorbeasca, cu cerul albastrui,
Sa potoleasca ploaia, durerea orisicui...
Dar cerul meu de vise o mustra in continuare,
Si vede ea un aisberg, timid in departare....
Si intocmai ca si Titanicul care s-a scufundat,
Si era atat de mare si bun si impozant,
Inchipuiti-va va rog, colegi de suferinta,
Ce face o biata barca aflata-n neputinta?
Se supune sortii si se scufunda-n 'dat, 
Lasand sufletul gol, si trist si inghetat!
Dar ea nu este om, are mai multe vieti,
Se ineaca doar in suflet, atunci cand tu o pierzi...
Si mi-a plecat speranta din nou in croaziera,
Pe marea agitata, spre tarmuri inghetate,
Sa fuga ea de mine ucisa de pacate?
O vad cum imi zambeste din nou ea printre stele,
Si-mi spune s-o astept in portul vietii mele!
Va acosta din nou in visurile mele!
In portul fericirii si-al implinirii mele!

TE IUBESC!
-poezie dedicata scumpei mele surori-

 

 

 

 

Te cunosc de cand erai, cat un fulg, mic de zapada...
De cand tu ai deschis ochii, scumpa sora tu mi-esti draga...
Te cunosc de cand vorbeam, despre viata-n burta mamei..
Ne bateam care sa iasa, prima in bataia armei!
Te iubesc de cand de mana, prima data te-am tinut,
Si-am jurat atunci surioara, toata viata sa te ajut!
Te iubesc de cand tu blanda, prima oara mi-ai zambit...
Cand pe drumul vietii soro, amandoua am pornit...
Te ador de cand de gat, amandoua ne tineam...
Si prin greu si prin furtuna...
Tip, Tiptil ne strecuram...
Te cunosc din prima clipa, cand eu ochii am deschis,
Semanai tu doar cu mine, eram gemene,
UN VIS!
Te iubesc din prima clipa, cand cu tine am vorbit,
Glasul tau suav si dulce, in suflet l-am gazduit!
Te iubesc si te-am iubit si mereu te voi iubii,
Doar Domnul sa ne desparta, numai el va reusii!!!!

CE DRAGA IMI ESTE VIATA

Ce draga imi este viata, padurea inverzita,
Campul splendid cu flori, marea cea mult iubita,
Ce draga mi-este viata cand soarele rasare...
Cand el saruta luna si o duce la plimbare!
Ce draga imi este viata, cand vad muntii in vai,
Cum ei imbraca zarea, in straie verzi si moi,
Ce draga imi este viata cand vad o pasarica...
Luptand ea sa traiasca, atat si atat de mica...
Ce drag imi e nisipul, fierbinte, fin al marii,
Si valul ei albastru cel destinat chemarii...
Ce draga imi este marea, cea mult si drag iubita,
Cum leagana uitarea in inima ranita...
Ce drag imi este raul, si apa curgatoare,
Dalbele stele vii, si recile izvoare...
Ce draga imi este viata, cu alaiul ei bogat...
Oceanul frumusetii ce domnul l-a creat!
Ce draga imi este viata, pictata doar in vise,
In vesele sperante si patimi dulci aprinse,
Ce draga imi este viata pictata in iubire,
Si-alaiul ei de nunta, scaldat in FERICIRE!

IN CAMARUTA NOASTRA

 dedicata surorii mele dragi

 

Din camaruta noastra cea plina de amintiri,
Te vad cum iesi surioara, incet, usor, tiptil....
Si-n urma ta ramane, un pat rece si gol...
Si ochii mei cei tristi plangandu-te in hol...
Atatea amintiri vorbesc doar despre noi,
Si zile bune, rele, le-am petrecut doar noi...
Si husa inca-i uda de lacrimile tale...
Atunci cand tu jeleai, dragostea ta cea mare...
Si-un hohote de ras se aude incetisor...
Cate trairi surioara pierdute-n dormitor!
Dulapul a ramas atat de gol si trist...
Si inca iti caut haina prin visul meu invins...
Mai stii cand noi dormeam, de gat imbratisate?
Si-n camaruta noastra visam verzi si uscate?
Privesc dezamagita prin camaruta noastra,
Caci pasii tai acum se indreapta spre alta casa....
Si chiar daca sunt trista si neagra in simtire...
Eu iti doresc surioara un car de fericire!
Te vad cum impachetezi hainutele tale,
O boceluta mare, facuta la intamplare,
Strecoara printre haine si dragostea mea,
Sa-ti tina sora draga de cald in casa ta!
As vrea sa te urmez, dar stiu ca nu se poate....
E timpul cand ea viata, decisa ne desparte...
Cu ochii inlacrimati, privesc trista cum iesi...
Din camaruta noastra, cea plina de povesti!
Privesc pe geam pierduta, cu gandul tot departe...
Dar tu esi bine soro, cu sotul tau aproape....
Te voi vizita caci locuiesti aproape,
Caci pe gemenute doar domnul le desparte!!!!!

 

E IARNA IAR IN SUFLETU-MI IMPOVARAT....

E iarna iar in sufletul meu impovarat,
Caci fericirea, sansa, norocul m-au uitat...
Si gerul e naprasnic, si inima inghetata...
Se aude cum ofteaza fiinta indurerataa...
Si lacrimi curg siroaie, din ochii mei invinsi,
Si turturi de zapada descriu ochii cei tristi...
Si marea de zapada se asterne peste mine,
Si eu inca visez zile si nopti senine...
E iarna iar in sufletu-mi impovarat,
Speranta, Fericirea si Sansa au inghetat...
E in agonie certa intreaga mea fiinta,
Si fulgii de zapada au chip de neputinta....
Covorul de zapada se asterne peste mine,
Si frigul sufletesc sa-l tot blestem imi vine....
Ma uita cum viscoleste fara sa se opreasca,
Cu fulgi mari de tristete, durere omeneasca,
Cu iluzii spulberate si mari dezamagiri,
Cu vise naruite si doar nefericiri...
Mi-e frig imi tot sopteste inima racita,
Ma imbolnavesc si mor ca sunt nefericita,
Ajuta-ma te rog degrab ma inveleste,
Cu plapuma iubirii cea care ma incaalzeste....
De unde sa o cumpar?
De unde s-o gaasesc?
Cu vocea mea cea stinsa la inima-i soptesc...
Ma tem ca niciodata n-am s-o intalnesc
E o bijuterie rara pe care n-o gasesc!
Mi-e frig imi tot sopteste sufletul inghetat,
De atatea ganduri negre, ma simt indurerat...
Deabia mai respir si sunt gata sa ies,
Degrab tu ma incalzeste,
Sa nu te parasesc!
Aprinde-mi focul iar cu lemnul fericirii,
Si intretine-l viu cu aschia iubirii,
Sa arda langa mine doar flacari de speranta,
Si pune-mi langa cap un cufar de credinta,
Sa pot a fi puternic cand trec in nefiinta!
Mi-e frig, mi-e frig, mi-e rau,
Deloc nu ma simt bine,
Se aoleste iar fiinta mea in mine,
Sunt inghetata iar de frigul sufletesc,
Caci sufletul si inima deloc nu-mi mai vorbsec!
Degrab tu ma inveleste-n putina fericire,
In patura sperantei, macar c-o inchipuire,
Am inghetat detot pierduta doar in vise,
Speranta si iubirea ce mi le-am vrut ucise...
Adu raze de soare, din nou sa ma aincalzeasca,
Si vara mea iubita din nou sa imi zambeasca!