sâmbătă, 27 noiembrie 2010

TE VOI IUBI MEREU DRAGA SURIOARA

TE VOI IUBI MEREU DRAGA SURIOARA

Te voi iubi mereu draga surioara,
Mereu si te-am iubit de prima oara
Cand te-am vazut in burta mamei noastre,
De atunci, de cand eram doua mucoase.
Te voi iubi mereu draga surioara,
Esti viata mea, cea mai scumpa comoara,
Esti sufletelul meu si inima,
Esti tot ce-i mai de pret in viata mea.
Esti darul meu de pret cel mai frumos,
Esti ingerasul meu cel dragastos,
Esti jumatatea mea, intregul meu,
Fiinta cea mai draga si universul meu.
In zorii diminetii, cand viata mi-este grea
Tu esti mereu acolo, langa inima mea,
Caci infruntam de-o viata, poveri si doruri grele,
Si numai impreuna noi trecem peste ele.
Atunci cand ti-este rau, si nu esti deloc bine,
Iti dau umarul meu, e numai pentru tine!
Si toata viata asta, te poti baza pe mine
Caci esti surioara mea,
Si sfanta pentru mine.
Cu ochii tai frumosi, si parul tau de foc,
Finuta, blanda tare, crezand ca n-ai noroc,
Inca mai pot zarii, pe chipul tau regrete,
Daca as putea surioaro, le-as sterge cu burete.
Daca as putea ti-as da, din viata mea ani buni,
As face pentru tine, din trandafiri cununi,
I-as impleti surioaro, cu fericire multa,
Sa fi iubita tare, in viata asta scurta.
As renunta oricand, la fericirea mea,
Sa stiu ca pot reface, din nou inima ta..
Ti-as da din sanatate, ti-as da si din noroc,
O sa impart cu tine, mereu tot ce-am sa pot..
As renunta oricand, la viata mea de tot,
Sa stiu ca tu esti bine, si fericita foc.
Mi-e greu surioara draga, sa pot vorbi de tine,
Caci te iubesc nespus, esti totul pentru mine!
Cuvintele sunt seci, si nu pot exprima,
Iubirea ce e in mine, si in inima mea.
Si as dori surioara, sa-i spun lui D-zeu,
Cand pleci de langa mine, sa pot pleca si eu,
Caci am venit pe lume, noi amandoua odata,
Si nu am vrea ca nimeni, nicicand sa ne desparta!
Te voi iubi mereu draga surioara,
E trist si parca pentru prima oara,
Cand ma gandesc ca ne vom desparti,
Caci vom avea familii si copii...
Si va veni si vremea cea mai grea,
Cand ne vom desparti, surioara mea!
Sa vezi atunci dureri si doruri multe,
Si plansete si bocete si inimi frante,
Si Doamne, Doamne ce vom mai dori,
Sa fim impreuna, sa fim iar copii!
Te voi iubi mereu draga surioara,
Si te iubesc, si te-am iubit din prima oara,
Esti viata si comoara sufletului meu
Ii multumesc ca mi te-a dat lui D-zeu!

joi, 25 noiembrie 2010

VIN SARBATORILE DE IARNA DRAGA FRATE

VIN SARBATORILE DE IARNA DRAGA FRATE( dedicat fratelui meu)


Vin sarbatorile de iarna, draga frate,
Si pasii tai, se duc tot mai departe,
Eu parca pot sa-i vad cum ratacesc,
Greoi, de dorul celor ce-i iubesc.
Vin sarbatorile de iarna, draga frate,
Si dorul ne este tot mai greu, pe inserate,
Si parca si speranta noastra toata,
S-a preschimbat, in vorba si in soapta...
Caci il rugam mereu pe Dumnezeu,
Sa fie langa tine, ferindu-te, de rau.
Vin sarbatorile de iarna draga frate,
Si peste tot miroase a bucate,
Dar parca cozonacul nu mai creste,
Simtind si el, ca cineva lipseste.
Vin sarbatorile de iarna, draga frate,
Si tu esti mult, si parca prea departe,
Si parca si ai tai bunici,
Sunt obositi si ei si necajiti,
Batuti de dor si osteniti de viata
Ei mai traiesc doar sa te mai revada.
E dureros sa-i tot privesti privind,
Nerabdatori, vazandu-te, venind.
Vin sarbatorile de iarna, draga frate,
Dar ele sunt mai triste, pe inserate
Caci nopatea nostalgia ne incolteste,
Si ne gandim la tine, cum iti este.
Ce faci? si cine iti gateste?
Cum esti? si cine te iubeste?
Ne tot gandim, daca atunci, cand te simti rau,
E cineva la capataiul tau,
Daca atunci cand esti, si te simti trist,
Ne aduni pe toti, pe rand, la tine in vis.
Vin sarbatorile de iarna draga frate,
Si toti te vom iubi pana la moarte,
Si chiar daca D-zeu ne-a despartit putin,
In inimi si in suflet
Te vom purta din plin.
Vin sarbatorile de iarna draga frate,
Ne este atat de greu, stiindu-te departe,
Ce faci, cum esti, pe unde ratacesti?
Ne intrebam, daca ne mai iubesti??
Caci a trecut mult timp, de cand nu te-am vazut,
Si doar in vise te-am imbratisat plangand.
Si te-am rugat oftand, mereu sa vi acasa,
E greu, cand doru-i mare si inima capoasa.
E greu si aici in tara, si peste tot e greu,
Dar parca si asa, aici e locul tau.
Vin sarbatorile de iarna draga frate,
E ger, si sufletul se zbate,
E ostenit mereu de dorul tau,
Desi in el, tu esti prezent mereu.
Ce faci acolo tu, printre straini?
Esti singurel si trist, si ei haini,
Ai stat deja prea mult, pe teritoriul lor,
Noi te asteptam acasa, cu drag si mare dor.
A trecut mult timp de cand, tot te iubesti,
Cu marea cea hoinara, pe care ratacesti.
Pleaca de acolo frate, nu te uita in urma,
Chiar daca in buzunarul tau, inca mai e furtuna,
Priveste doar spre noi, nu te uita inapoi,
Noi te asteptam acasa, de sarbatori la noi.
Si nu uita nicicand: TE VOM IUBI MEREU,
Sa ne desparta poate, doar bunul D-zeu!

miercuri, 10 noiembrie 2010

POEZIE

E LINISTE IN PRAG DE SEARA

Nu suntem singuri pe pamant,
Si doar purtati mereu de vant,
Loviti de ploaie, de furtuna,
Si uneori de vreme buna...
Dar D-zeu ne-a dat in dar,
Sa-l pretuim, un mare har,
Ne-a dat puterea de-a rabda,
Ne-a dat speranta de-a spera,
Ne-a dat taria de-a invinge,
Caldura, cand afara ninge...
E liniste in prag de seara,
Doar D-zeu nu doarme iara,
El iarasi trebuie sa ocroteasca,
Multimea sa cea pacatoasa.
Eu stiu ca este inca treaz,
Cad stropi de ploaie pe pervaz,
El iarasi plange obosit,
Noi iar si iar, l-am necajit.
E liniste in prag de seara,
E o liniste inmormantala,
Natura zace obosita,
Din nou, si ea, a fost ranita.
Caci omul, ca sa se incalzeasca,
A ranit padurea deasa,
Multi copaci au fost taiati,
Si de suflet dezbracati,
Parca-i putem auzii..
Cum plang cu glasuri, de copii.
Mai incolo, iarba deasa,
E cosita si intoarsa,
Regretand si ea de zori,
Campul splendid plin de flori.
E liniste in prag de seara,
Si numai Ene umbla iara,
Mai sus, o stea stralucitoare,
Voia sa mearga la culcare,
Si uite asa, aflam si noi,
Ca maine iar se anunta ploi.
Pe o crenguta de copac,
Statea un porumbel sarmant,
El ciripea pe limba lui,
Ducea o veste, nu stiu cui...
E drept ca era agitat, ca cetateanul turmentat...
Si parca nu voia sa spuna,
Ca maine iar, va fi furtuna.
E liniste in prag de seara,
O liniste inmormantala,
Natura zace obosita,
Se simte parca, amortita,
Si parca si bietul pamant,
Se aoleste si el frant,
E batranel si plictisit,
Satul si parca necajit,
A obosit sa gazduiasca,
Prostia noastra omeneasca.
E dornic tare si insetat,
Sa fie si el respectat.
Doar luna pare multumita,
Si este atat de fericita,
Ea pare atat de indragostita,
Caci a facut de multe ori,
Amor cu Soarele, in flori,
Si-n urma imperecherii lor,
Un licurici e Fiul lor,
Si-o dalba stea stralucitoare,
Este fetita lor cea mare.
E liniste in prag de seara,
Dar nu e liniste totala,
Si parca, parca tot se aude,
O stanca, cum greoi se intinde,
Caci iata, inca ea viseaza,
Padurea cum o imbratiseaza.
Mai jos, copacii necajiti,
Adorm si ei nelinistiti,
C-au fost batuti de atatea ori,
De vant, de traznet si ninsori.
Doar marea este in sarbatoare,
Si chiar se vede in departare,
Cum Soarele o imbratiseaza,
Cand fericit cu ea danseaza.
Ea se unduieste atragatoare,
Miscand din soldurile sale,
Ea tot saruta bland nisipul,
Si tot dezmiarda rasaritul.
Si tot se roaga neincetat,
De Cerul splendid si instelat,
Sa fie bland, sa n-o loveasca,
Cu grindina si ploaie deasa.
Mai sus, pe cerul instelat,
Compus din nori si fermecat,
Se vede un stol de pasarele,
Cum se cearta intre ele...
Sunt la lectia de zbor,
Si le invata mama lor,
Cum sa zboare incetinel,
Cum sa bucure de Cer.
E liniste in prag de seara,
Natura este o comoara,
Sa stim mereu sa-i multumim,
Lui D-zeu pentru Senin,
Si fie vreme buna, rea,
Conteaza doar credinta ta,
Caci D-zeu ne va pazi
Ca pe proprii sai, copii.
E zgomot mult de dimineata,
Natura s-a trezit la viata,
Soarele vorbeste cu Pamantul,
Il incalzeste iarasi, si ii pupa vesmantul,
Stelele si Luna lumineaza,
Totul si totul vibreaza.
E asa de bine sa traiesti in natura,
Te simti plini de viata, si plin de anvergura,
Simti ca poti respira linistit,
Esti intr-adevar un om fericit!