O dragoste neimpartasita, e atunci cand tu-l iubesti si el,
Te lasa-n urma sa grabita, plangand amarnic dupa el!
O dragoste neimpartasita, e atunci cand tu-l adori si el,
Te paraseste si-si gaseste, o alta fata pentru el!
O dragoste neimpartasita, e atunci cand tu nu vrei sa-l lasi,
Dar el iti fugareste pasii,
Si nu mai stii, ce sa mai faci!!!
Suntem raniti in viata, ca intr-un razboi mereu,
Dar tot avem credinta, in bunul Dumnezeu...
Desii uneori simtim cum glontul ne raneste,
In inima fragila, cea care tot iubeste...
Sa fi un om puternic, e un lucru foarte mare,
Sa stii ca sa zambesti, cand sufletul te doare,
Sa poti sa te prefaci ca inca mai traiesti,
Cand viata ti-e distrusa, si simti ca-nebunesti!
O dragoste neimpartasita, e atunci cand el e pentru tine,
Un univers coplesitor, si tot ce e mai bun in tine,
Dar tu esti pentru el, doar un obiect folosit,
Care din pacate, nu-i mai serveste la nimic!
E greu atunci cand omul, care-l iubim mai mult,
Este chiar el acela ce ne omoara bland,
Dar ce sa faci atunci, cand nu poti sa faci nimic,
Sa fi tot mai puternic, cad totul e sfarsit...
Si sa te poti lupta cu morile de vant,
Tot vei cadea in lupta, dar mandru la pamant!
Nu-ti pierde demnitatea, si nu te umilii,
Lasa-l sa plece in graba, caci doar atunci va stii,
Ce a lasat in urma si ce mult a pierdut,
Cand te-a lasat in spate, si trista in trecut!
Nu insista sa patrunzi in sufletul cuiva,
Cu forta niciodata in inimioara sa,
Invata sa ocupi doar locul potrivit
Sa te ridici e greu, de langa cel iubit!
O dragoste neimpartasita e atunci cand tu si el s-a dus,
Pe calea cea despartitoare, cand dragostea lui a apus...
O dragoste neimpartasita nu mai vorbeste despre noi,
Si doar o inima ranita, se frange pentru amandoi!
Dar ce sa faci atunci, cand lui nu ii mai pasa,
Chiar daca tie poate iti pasa mult prea mult,
Atunci sa plangi iti vine, si mult prea manioasa,
Te intrebi unde e visul, pe care l-ati avut??
Invata sa zambesti cand sufletul tau plange,
Cand tot ranit sarmanul, nefericit se frange,
Invata de la stanca, sa ai taria ei,
Mandria sa semeata si impozanta ei...
Invata de la rau, cum in siroaie curge,
Cum impletind izvoare, sarmanul si el mai plange...
Invata tot mereu si spala-ti din pacate,
Inneaca-le in raul cu fapte necurate!
Invata de la vant, sa-ti risipesti durerea,
Si uita-te la Cer sa-ti afli mangaierea...
Invata de la padure, caci si ea uneori mai plange
Cand sunt taiati copacii, copii sai se frange,
Invata de la pamantul calcat mereu in picioare,
Pe el oare niciodata sufletul nu-l doare????
Invata de la pasari caci si ele sunt gonite,
In fuga tot mereu spre tarile insorite,
Invata de la toate, din toate cate-un pic,
Si azvarle-l in uitare, pe fostul tau iubit...
Si tot increzatoare si acum mult mai patita,
Gandeste-te ca-n viata vei fi iar fericita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu