NAVIGAND PE MARI STRAINE: DE SERB MARIA
Dragii mei,
A trecut mult timp, de cand nu v-am vazut. Imi este nespus de dor de voi: as vrea sa va scot din vise si sa va imbratisez, aproape am orbit fortandu-mi ochii mintii sa va regaseasca, printre multimea de straini, care ma inconjoara la tot pasul,dar ma linistesc cand ma uit in inima si va gasesc acolo.
Cu siguranta,si voua va este dor de mine,si va uitati in inimile voastre in acelasi timp cu mine, o facem la unison si parca suntem mereu in ciuda departarii dintre noi, intr-o continua telepatie,va e greu fara mine si poate ca eu,fiul,fratele,nepotul,iubitul vostru ratacitor,sunt prezent mereu in gandurile,rugaciunile si visele voastre.Dar totusi nu sunt cu voi:si asta va inspaimanta,un dor coplesitor si sfasietor va tulbura inima,si tare v-ati dori ca micutul “Razvanel Sandocan de altadata, sau maimuta Giudi in copac, e ca un drac neastamparat”,sa fie cu voi..sa mai plece la vanat de sticleti si babe de scatii, la pescuit,si sa colinde hoinar si fara orizont strazile Bucurestiului alaturi de prieteni,sa se enerveze cand o vede pe Andra pe geam,asteptandu-l ingrijorata,rugandu-se sa-i dea Dzeu ei dureri de stomac doar ca eu,fiul ratacitor sa apar acasa in cele din urma,iar tata sa ma ia la rost, descosandu-ma pe unde am fost..
Au trecut dragii mei acele vremuri. Ele sunt acum in clepsidra timpului,sunt doar niste amintiri frumoase, care imi rascolesc sufletul,atunci cand ma gandesc,ca nu mai pot da timpul inapoi,sa pot fi iar copilul acela nazdravan,lipsit de griji si de nevoi, cu sufletul implinit de perfectiunea copilariei,cu familia aproape,nestiind ce inseamna: singuratatea,dorul,greutatile si neputinta.
Cu toate acestea sunt un fericit si un rasfatat al sortii, inca de la 19 ani,pasii m-au purtat pe meleagurile vietii,am colindat si cutreierat lumea intreaga,am vazut culturi si oameni diferiti,am hoinarit si am inteles ce inseamna sa fi hoinar intr-o lume hoinara,ce inseamna sa fi singur si nesigur intr-o lume nesigura,ce inseamna sa fi strain,ce inseamna sa fi trist,ce inseamna sa ai sufletul gol,ce inseamna sa lasi lucrurile si fiintele dragi in urma,ce inseamna sa nu mai poti privii inapoi,caci esti impins sa privesti doar inainte,ce inseamna sa-ti doresti sa treaca timpul,ce inseamna sa vrei ca visul sa devina realitate,sa scoti persoanele dragi din vise si sa le tii aproape.
Sunt atatea de “ce inseamna”si traiesti si retraiesti atatea sentimente,incat ar fi mai simplu daca ai avea,un cutit in loc de suflet,o furculita in loc de inima,si un servetel in loc de minte.
Dragii mei,eu sunt doar un biet ospatar,aflat in slujba celor care,s-au nascut cu putin mai mult noroc decat mine,cu toate acestea sunt tot norocos,navighez alaturi de ei,prin mari si tari,chiar daca ei sunt serviti,iar eu ii servesc,chiar daca ei sunt bogatii si eu saracul,chiar daca ei sunt stapanii si eu sclavul,chiar daca ei sunt la carma si eu carmaciul,intr-o alta ordine de idei,as putea spune ca eu sunt cel util,iar ei neputinciosii,care nu stiu sa manance fara ajutorul meu. Dar daca vantul va adia putin mai tare, in directia visurilor mele,cu multa munca si putin noroc,corabia vietii mele va naviga poate in alta directie,iar in alta calatorie voi avea un alt statut.Si totusi,ce conteaza ce sunt? atata timp cat “cine sunt” imi face cinste,iar in ochii domnului toti suntem egali.
Stiu ca va intrebati daca mi-e dor de casa,ei bine va raspund: imi este dor chiar si de pietrele de pe strada,cele pe care odinioara le calcam nepasator,nestiind ca nu le voi calca mereu,nu sunt un patriot convins,ci poate mai degraba un hoinar increzator,dar in momentele in care marea e linistita,iar eu ma odihnesc in linistea apasatoare a camarutei mele,nostalgia ma incatuseaza iar gandul ca sunt departe de voi ma dezarmeaza…dar visul in care voi imi zambiti si va rugati pentru mine,ma face sa zambesc si eu,in fata clientilor care sunt straini si nepasatori de gandurile,sentimentele si dorurile mele.
Poate va intrebati daca mi-am facut prieteni..ei bine si de aceasta data o sa va raspund afirmativ. Cel mai bun prieten al meu este vantul,si cea mai buna prietena a mea este marea,aceste doua frumuseti ale naturii,nu ma contrazic si nu ma dezamagesc niciodata,vantul poarta in adierea sa,gandurile, sentimentele si dragostea mea,risipindu-le spre voi,iar marea oglindeste in ea chipurile voastre,asadar e de prisos draga familie sa va mai spun cat imi lipsiti.
Muncesc din greu,si foarte putine si mult asteptate sunt orele mele de desfatare si relaxare,dar gandul ca voi putea face ceva cu viata mea,prin proprile forte,ma tine tare.Sunt o reduta greu de cucerit,atunci cand ma gandesc,ca va voi cuceri si pe voi cu ajutorul meu.Dupa cum stiti,sunt sufletist si darnic,iar daca mie imi va fi bine,si voua va va fi la fel,sunt un familist convins,chiar daca aparent ai zice ca sunt mereu pe fuga…
Uite de exemplu,acum as fugi acasa, ce ziceti ma primiti?
M-ati primi cu surle si trambite,ce n-ati da sa regasiti oaia ratacita. Si totusi nu ma plang,chiar sunt mandru de mine si ma consider norocos.
Am vazut atatea tari, si am trait atatea experiente noi si de neuitat,pe care altii nu le-au trait decat in vise, am vazut America si Europa, Maiamul, Las Vegasul, New Yorkul etc, pe care altii le-au vazut decat in filme sau la stiri la tv, am facut plaja pe cele mai incantatoare si ademenitoare plaje,am innotat in mari superbe,am colindat diverse magazine,am putut sa fac daruri celor dragi din munca mea,si imensa mi-a fost bucuria,cand le-am vazut si simtit fericirea si recunostinta,si nu in ultimul rand am aflat ce inseamna: lumea buna,curatenia,luxul,civilizatia,servicile de calitate,respectul de sine si de ceilalti,banii si puterea lor,munca si maniera in care ea innobileaza omul.
Am invatat sa fiu cel mai bun si experinta m-a ajutat sa fiu mana dreapta a capitanului,am ajuns asa departe..departe atat la propriu cat si la figurat,si cand ma gandesc cat de sceptic,neancrezator,si oarecum speriat,m-am urcat pentru prima oara in avion,smulgandu-ma din sanul familiei,nu inainte de a-mi scrie niste ganduri,e drept sinistre,dar totusi pline de speranta:”prost bata,plec,o sa vad daca am noroc,scriu la intoarcere”..nu am mai scris nimic,nu avea rost,stiam ca voi pleca din nou..e mult pana incepi.
Mi-a mai ramas ceva timp din ora mea libera, pauza de masa pe care am preferat sa vi-o dedic voua,in incheiere va urez tuturor celor dragi sufletului meu,toate cele bune,sa fiti sanatosi,si sa ne revedem cu bine,sa nu uitati sa ma pomeniti in rugaciunile voastre si Dzeu,sa ne aiba in paza sa pe toti.
Va salut pe toti din toata inima mea,mare cat oceanul pe care ma aflu,mai ales pe dragii mei bunici,care m-au purtat in cius cand eram mic,si si-au dedicat intreaga viata ingrijirii si fericirii mele,vreau sa stiti ca nu va voi putea rasplati niciodata pe masura bunatatii voastre,iar daca ar sta in puterea mea,intreaga mea avere as risipi-o in sanatatea voastra,ca sa fiti vesnic langa mine.
E drept ca sunt cam mare pentru a mai fi carat in cius,dar daca vreti ma fac iar mic,sau fac eu pe magarusul.
As vrea sa stiti ca as mai sta ani buni aici,departe de voi,daca asta m-ar asigura ca v-as mai gasi la intoarcere,as vrea sa fiti eterni si nesfarsiti ca nemarginirea marii,si intocmai cum stralucesc noaptea stelele pe cer,cand nu se anunta furtuna in larg,sa straluciti vesnic in viata mea.
In final,va iubesc pe toti,v-as mai scrie multe,dar pauza mea s-a terminat,este nevoie de mine,sunt chemat la bord sa-mi fac datoria,si mai ziceam ca sunt doar un biet ospatar…se pare ca existenta mea e primordiala aici..primordiali sunteti si voi pentu mine,dar din pacate vasul a plecat..unde? nu ma intrebati,cu siguranta nu spre casa mea, nu spre voi,deci…nu-mi pasa,iar atata timp cat nu-ti pasa unde esti nu te poti rataci,si totusi tre sa plec…
Nu plangeti: timpul zboara,maine poimaine sunt iar in bratele voastre,azi sunt americanul de azi,iar maine romanasul de ieri,caci nicaieri nu e mai bine ca acasa.
Nu plangeti,dar nici nu va bucurati sau respirati usurati…maine poate voi pleca din nou,dar cu siguranta,nu ca ospatar si nu pentru atata timp..poate va voi lua cu mine,sau poate nu voi mai pleca si voi ramane eu cu voi..caci sunt imprevizibil ca viata si hoinar ca vantul.
In final aveti grija de voi…fie ca corabia vietii voastre sa navigheze mereu pe mari linistite.
Al vostru frate, fiu,nepot,iubit,verisor
Razvan,fiul ratacitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu