Scrisoarea lui Gabriel Garcia Marquez

Scrisoarea lui Gabriel Garcia Marquez


Daca dumnezeu ar fi uitat pentru o clipa, ca nu sunt deca o papusa de carpa, si mi-ar oferii in dar, o bucatica de viata, probbail ca nu as spune tot ceea ce gandesc, desi in definitiv as putea gandi ceea ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica.
As dormii mai putin si as incerca sa visez ma mult, deabia acum inteleg, ca pt fiecare minut, in care inchidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumina. As merge in timp ce altii ar sta pe loc, si as ramane treaz in timp ce altii ar dormii. As asculta in timp ce altii ar vorbi si doamne, ce m-as bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata.
Daca D-zeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui, nu doar corpul ci si sufletul, Doamne daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de viata, si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele cu un vis a lui Banghope si un poem de Benedite, si o serenada de Sera, pe care as oferi-o lumii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele, ca sa pot simtii durerea spinilor, si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete.
Doamne, daca as putea primi o farama de viata, n-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce mult ii iubesc. As convinge fiecare femeie si barbat, ca la ei tin cel mai mult, si as traii indragostit de iubire.
Barbatilor le-as dovedi, cat de mult gresesc atunci cand inceteaza a se mai indragosti, cand imbatranesc, fara sa stie, ca ei imbatranesc de fapt cand inceteaza a se mai indragosti.
Unui copil i-as face cadou, o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur a zbura.
Celor batrani, le-as spune ca, moartea nu vine o data cu varsta, si o data cu uitarea.
In fond si eu am invatat de la oameni, atatea lucruri, am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca, adevarata fericire, este felul cum urci pantele abrupte spre varf,.
Am invatat, ca ori de cate ori, un nou nascut prinde cu poumnul lui mic, pt prima oara, degetul mare al tatalui sau, il tine strans pt totdeauna.
Am invatat ca doar un om, are dreptul sa se mire, cand vede un om cazut, dar de fapt ar trebuii sa intinda mana, sa-l ajute sa se ridice.
Sunt o multime de lucruri pe care as putea sa le invat, de la voi, desi realmente ele nu-mi vor mai servi la nimic, fiindca atunci cand ma vor pune la pastrare in acea cutie, eu voi fi murit deja!