SI N-A FOST DAT, SA-MI FIE DAT, SA PLEC PE CALUL INNARIPAT, DOAR EU SI PRINTUL ADORAT- dedicat surorii mele

Si n-a fost dat,sa-mi fie dat,

Sa plec pe calul inaripat,

Doar eu si printul adorat!

Dragul meu papusel de odinioara,

A trecut mult timp,de cand spionam sub geamul tau,dorindu-mi nespus de mult,sa te zaresc chiar si pentru cateva clipe,a trecut mult timp,de cand ma numeai papusica inimii tale,si imi promiteai ca voi fi intotdeauna comoara ascunsa a sufletului tau,ei bine nu stiu ce ai facut cu mine: poate m-ai pierdut,sau poate m-ai amanetat,constrans de nefastele imprejurari si tristele evenimente imprevizibile,care au facut front comun impotriva iubirii si viselor noastre.

M-ai pierdut,si nu mai m-ai cautat,m-ai amanetat si nu te-ai m-ai dus sa ma iei inapoi,ei bine constient fiind de valoarea mea inestimabila,poate ca ti-a fost frica sa ma smulgi iar din mainile norocosului,care m-a gasit,si totusi..ai pierdut comoara inimii tale.

Mi-e greu sa cred ca timpul,inamicul de temut al amintirilor,nu m-a smuls din sufletul tau,mi-e greu sa cred ca poti contrazice cu dovezi plauzibile,proverbul comform caruia:”Ochii care nu se vad se uita”,si totusi mi-e greu sa cred ca m-ai uitat.


Mi-e greu sa cred,ca nu te urmareste inca,imaginea mea trista si sfarsita,ochii mei inlacrimati,atunci cand,tu m-ai alungat de la geamul tau,si lumea pentru mine,atunci s-a oprit pentru o clipa..


Mi-e greu sa cred cum in doar in cateva clipe,toate visele si sperantele mele s-au curmat,mi-e greu sa cred cu cata incredere si speranta,veneam aproape zilnic la geamul tau,si cu cata usurinta si tarie,ai daramat ancora visurilor mele,si cum doar cu cateva vorbe dure,m-ai facut sa uit drumul spre tine si sa le interzic pasilor mei,sa ma mai indrume spre fereastra casei tale.

Nu m-ai vrut sub geamul tau,si nu ai vrut sa privim amandoi de la aceiasi fereastra,poate ca e vina ta,sau poate cea a sortii,vreau doar sa stii ca inca mai ratacesc prin lumea viselor,cladita de multitudinea mesajelor tale de odinioara,vreau sa stii ca mi-as putea creea un roman de dragoste din profunzimea cuvintelor lor,vreau sa stii insa ca locul lor va ramane in arhiva sufletului meu,caci nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina,ci uneori trebuie sa o rupem,poate in aceiasi maniera in care ai rupt tu bucatele din sufletul meu,nu stiu insa ce ai facut cu ele..poate ca le-ai pierdut sau le-ai amanetat din nou,cert este ca nu mi le-ai inapoiat,si totusi sufletul meu s-a reantregit,si acum retraiesc o noua poveste de dragoste,sub alt geam,si privesc alaturi de barbatul viselor mele de la aceiasi fereastra.

Uneori cuvintele sunt de prisos,si nu intotdeauna pot exprima ceea ce ai in suflet si pe suflet,iar uneori sentimentele cuiva si pentru cineva,sunt atat de puternice si profunde,incat cuvintele nu le pot exprima,asa au fost si sentimentele mele pentru tine,si totusi te intrebi atunci,cum de mi le pot exprima ,de ce nu as face-o insa acum?cand pot vorbi la trecut despre ceea ce am simtit odata,de ce nu as insira si eu multimi de cuvinte,pentru a impresiona,asa cum o faceai tu,cand imbatat de dragostea mea,erai expert in a insira vorbe goale si cuvinte de duh,vorbe care nu s-au concretizat niciodata,vorbe care au ramas sa zaca in sertarul amintirilor mele,si totusi,vorbe care odata ma faceau sa zbor.

De ai sti cat de mult te-am iubit…de-ai sti cat mi-as fi dorit sa privim amandoi de la aceiasi fereastra,de ai sti cat mi-as fi dorit sa-mi raspandesti temerile si grijile,sa-mi potolesti furtuna din suflet,sa-mi raspandesti nelinistile,si sa privim amandoi spre acelasi orizont…de ai stii cat mi-as fi dorit de mult sa umpli golul din sufletul meu,cu zambetul tau sarmant,incalzindu-mi inima..de ai sti cat mi-as fi dorit sa traiesti alaturi de mine povestea pe care mi-ai spus-o atunci in parc,doar partea ei frumoasa,doar eu si tu si rodul dragostei noastre…,de ai sti cum mi-ai surpat pamantul de sub picioare cand m-ai facut partasa la povestea ta, de-ai sti cat mi-as fi dorit atunci sa ma opresti sa plec,de-ai sti cu cata tarie si cu cata strangere de inima,mi-am luat sufletul in dinti si am plecat,sufletul pe care tu,mi-l injumatatisei,as fi vrut sa-ti cer inima inapoi,dar stiam ca o vei amaneta din nou dupa plecarea mea…de-ai sti atatea,poate ca nu ai mai vrea sa stii nimic,uneori e mai bine sa fim mai nestiutori si insensibili pentru a nu ramane cu inima goala.

Mi-ai spus odata tare si raspicat: “Mi-as dori sa fi medic chirurg,sa-mi diseci inima,numai atunci vei vedea cata dragoste iti port..ma incantau cuvintele tale si esenta lor imi dadea aripi,spuneai cuvinte mari si eu atunci credeam in ele si totusi atunci: de ce mi-ai distrus inima?caci eu nu am vrut atunci sa o disec pe a ta,tot tu te-ai dovedit a fi medicul chirurg,care mi-a disecat inima,dar nu pentru a vedea dragostea din ea,ci pentru a mi-o smulge din piept si a ma alunga de sub geamul tau.

Poate nu ai fi vrut sa faci asta..poate m-ai fi pastrat langa tine,dar atunci ai gandit cu mintea si nu cu inima,desi inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste,tu atunci ai fost rational.

Ce zici?,nu era mai bine ca atunci sa-ti disec inima cand m-ai rugat sa o fac,si acolo in parc sa ti-o pun in loc de ratiune si sa poti gandii cu ea?cu siguranta m-ai fi ales atunci pe mine..cu siguranta ca atunci nu m-ai fi lasat sa plec..dar acum regretele sunt tardive,asa cum a fost si momentul in care eu am aparut in viata ta..


As vrea sa pot uita momentul acela trist din parc,si sa pastrez in inima mea,doar amintirea zambetului tau sarmant,scaldat in dragostea mea.

Mi-e dor de tine si as vrea sa te revad,si cine stie,poate ca ne vom revedea in acelasi parc,in care odinioara ma izgoneai din viata ta,poate ne vom revedea in acelasi parc,insa nu in aceiasi formula,aceea de doi oameni inca indragostiti dar suparati si dezamagiti,pe timp si pe viata,ca acestea nu au decis in favoarea lor.Poate ne vom revedea tinandu-ne copii de mana,si in strafundurile fiintei noastre,ne-am dorii sa semene unul cu altul,si toti sa fie doar ai nostrii.

Cu toate cele intamplate,nu-ti port resentimente,pentru ca sentimentele mele de altadata asupra ta, au fost atat de puternice si profunde,incat mi-au acaparat intreaga inima..si deci nu mai e loc de altceva.

In final nu astept sa-mi trimiti inima inapoi,nici bucatelele smulse din sufletul meu,pastreaza-le si reantrageste-le,azvarla-le in abisurile sufletului tau,si poate asa ai sa recapeti comoara ascunsa a inimii tale.

Stiu ca m-ai iubit nespus,si sentimentele noastre au fost impartasite,dar totul e in zadar,atunci cand nu ne e scris sa pasim pe acelasi drum.Si totusi ..mai uita-te pe geam din cand in cand..nu stii cand ma vei revedea din nou..

Poate voi veni sa-ti dau cheia de la sufletul meu,iar tu va trebui sa-mi arati ca m-ai gasit,si ca ma pastrezi ca pe o comoara asa cum mi-ai zis candva.

In final ai grija de tine,si traieste-ti viata asa cum ti-ai fi dorit sa o traiesti langa mine.

A ta papusica iubita,Andra comoara ascunsa a inimii tale!