AMINTIRI DIN ANII DE LICEU POEZII- "ULTIMUL CLOPOTEL"

STIMATI AM FOST, PRINTISORI SUNTEM, SAVANTI VOM FI MEREU!

Stimati am fost, printisori suntem, savanti vom fi mereu,
Chiar daca patru ani, ne-am chinuit din greu.
Calculand de zori sisteme liniare,
De simteam deodata ca nu mai avem scapare...
Ne gandeam intruna la dulcea promovare,
Asteptand mereu o mare indurare.
Rezolvam sisteme, si calculam matrice,
Simteam ca innebunim, eram atat de mici,
Eram "stimati" mereu, macar facuti asa,
Chiar daca nu mereu, credea ce ne spunea...
Ne invata cu drag si ne privea taios,
Atunci cand rezultatul ne mai iesea pe dos..
Se intampla cam des ca sa ne incurcam,
Caci era foarte greu si nu aveam chef mereu.
Ne ironiza finut, facandu-ne savanti,
Desi stia ca suntem, o gloata de incuiati!
Dar nu conta nimic, caci ea ne indragea,
Eram "printisorii ei" si doar asta conta!
Acum la despartire ne este asa greu,
Insa plecam stimati, asa vom fi mereu,
Pecam cu, capul sus, caci am fost ai ei,
Si i-a invatat atatea, pe bietii stimatei!
Pecam cu fruntea sus, mandrii si voiosi,
Ca am fost stimati si printi, elevii ei mintosi.
Ne-a invatat atatea cu drag si cu rabdare,
Chiar daca mai mereu eram cuprinsi de jale,
Caci arunca in noi cu exponentiale.
Stimati am fost, printisori suntem, savanti vom fi mereu,
Cu siguranta ca, ne-am tot luptat din greu,
Insa datorita ei am invatat,
Ce inseamna o minte buna, varata intr-un savant!