ULTIMUL CLOPOTEL
Ce tristete ne incearca,
Si ce nod simtim in gat,
Parca am mai vrea sa sune,
Si toti l-asteptam plangand!
Nu mai vrem decat o data,
Sa mai sune pentru noi,
S-apoi poate o sa intelegem,
Ca a terminat cu noi!
Lacrimile curg siroaie,
Si sunt toate pentru el,
Pentru scumpul si iubitul, dragul nostru clopotel!
Deschidem urechea bine, si asteptam sunetul sau,
Insa-l asteptam zadarnic, si ne ia pe toti cu rau!
Caci de azi n-o sa mai sune,
Pentru noi a tot sunat,
Patru ani de zile in care, ne-a scapat de ascultat!
Ne trec fioruri de racoare, ne trec mii de naduseli,
Sufletul ne doare tare, caci ne despartim de el!
Azi simtim cu nostalgie despartirea de liceu,
Azi plecam cuprinsi de jale, luam cu noi sunetul sau!
Parca nu putem sa credem, ca de azi n-o sa mai sune,
Parca nu putem sa credem, ca de azi plecam in lume!
Printre lacrimi, privim tristi bancile in care am stat,
Patru ani de zile in care, in ele am invatat!
Privim tabla, privim creta,
Privim tot ce ne inconjoara,
Inima ne doare tare, azi ne despartim de scoala!
Insa o lacrima amara, se prelinge pe obraz,
Clopotelul suna iara, ne vesteste tristul ceas!
Ceasu-n care, cu pasi grei, ne indreptam tristi spre iesire,
Urmand sa ramanem doar, cu o mare amintire!
Si parca cuprinsi de jale, privim iarasi inapoi,
Tare am mai vrea sa stam, inca patru ani cu voi!
Insa totu a luat sfarsit, totul azi s-a terminat,
Azi, cand dragul clopotel, sa sune a incetat!
Sigur ca vom auzii, ca a luat-o de la cap,
Pentru alti elevi de-ai sai, el va suna neincetat!
Cu noi insa a terminat, si tare ne pare rau,
Azi spunem convinsi si tare, c-am iubit subetul sau!
Lacrimile-s insa multe, si nu le oprim usor,
Mai ales acum cand tristi, o luam mandrii la picior!
Nu plecam insa inainte, de-ai spune incetinel,
Ca ne vom gandi la el, la el, la scumpul si iubitul,
Dragul nostru clopotel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu