POEZIE DEDICATA BUNICII MELE DRAGI!

POEZIE DEDICATA BUNICII MELE DRAGI!

                             varianta a-2-a

In lumea asta mare, eu n-am sa mai gasesc,
o inima mai larga, un suflet mai ceresc...
O femeie mai buna, ca BUNICA mea,
Nu as gasi niciunde, oricat as cauta!
Eu cred ca-n ea exista, atata bunatate,
Incat cu ea ar putea, sa scape de pacate!

Eu cred ca Dumnezeu, o iubeste mult,

Pentru ca-i buna tare, e rara pe pamant!

Un ajutor ca al ei, nicicand nu am primit,

Ea a luptat pe rupte, ba chiar s-a umilit,

Adio demnitatii i-a spus cand a aflat,

Ca noi avem probleme, ea a si actionat!
Ce poate fi mai clar, acum de dovedit,
C-a ei, iubire mare, nu este de gasit!

Sa te lupti atata pentru cineva,

Inseamna sa-ti umbresti intreaga viata ta,
Inseamna sa te chinui, si sa te necajesti,

Cand vezi cu intristare, ca nu poti sa izbutesti!

Oricum, noi niciodata, nu vom putea uita,

Ce a facut mamaia, ce buna este ea!

Ma mir ca dupa atata, cat a patimit,

Inima-i mai bate, in pieptul obosit!

Dar dupa atata suferinta, rasplata va veni,

Si vai ce bucurie..atunci noi vom simtii!

Pentru ajutorul, pe care ni l-a dat,

Mereu ne va lega un dor adevarat!

Cuvinte din pacate nu pot exista,

Sa-ti multumeasca bunico, pentru dragostea ta!

Dar vreau sa sti mamaie, a vei fi rasplatita,

Pentru iubirea ta, ce este nesfarsita!
Si noi bunico draga, mereu te vom iubii,
Sa nu ne crezi nepoti, ci proprii tai copii!
Mereu in inima noastra tu vei avea un loc,
Un loc fara de care, eu cred ca ma sufoc!

Sa sti BUNICO draga, ca atat cat vei traii,

Necazurile in viata, mereu ne vor lipsi!

Eu ma mandresc bunico, cu bunatatea ta,

Si multumesc lui Dumnezeu, ca esti bunica mea!

POEZIE COMPUSA CAND ERAM MULT MAI MICA!