O viata aproape perfecta!

O viata aproape perfecta

 Nota autoarei: Conform legii atractiei, trebuie sa gandim pozitiv, pentru ca lucrurile bune sa ni se intample, iar cele rele sa stea departe de noi, pentru a reusii in viata trebuie sa fim optimisti, increzatori si contemplativi, nu trebuie sa uitam niciodata ca, avand o gandire optimista, avem toate sansele sa reusim in tot ceea ce ne propunem, caci trebuie sa fim increzatori: cu D-zeu alaturi nu ne putem pierde in multime.
Am tinut multe lucruri in mana, si le-am pierdut, dar ceea ce am incredintat in mainile lui D-zeu, este al meu si astazi, si al meu va ramane.
Conform doctorei in psihologie, Carmen Hara, al saselea guru din lume, ceea ce gandim si ceea ce credem vor deveni realitate, de aceea voi incerca sa realizez un esseu contemplativ, fictiv, sa-mi las imaginatia si spiritul optimist si creator sa ma poarte dincolo de realitatea de azi, prezentandu-mi-o pe cea de maine, ma voi duce cu gandul acolo unde, mutul a intarcat iapa, pana in ceruri, acolo sus, unde este izvorul tuturor lucrurilor, acolo unde, cu ajutorul lui D-zeu, ceea ce astazi pare o fantezie, viitorul o va face realitate.

Cine sunt eu? M-a intrebat cineva o data, si nu am stiut sa-i raspund atunci pe loc.

De fapt, cine sunt eu?? O minuscula creatura, pe care d-zeu ar fi vrut-o desavarsita, rupta de sub greutatea pacatului, un fir de nisip ce se cerne in clepsidra timpului, sunt trup din trupul mamei mele, si rod al iubirii parintilor mei, un om ce poarta in el toata inaltarea si caderea, sunt o picatura din iubirea divina, un licurici ce viseaza sa devina o stea, pacatosul ce l-a intalnit pe Isus si a primit o viata noua.

De fapt, cine suntem noi?? Noi suntem protagonistii filmului de lung metraj, al lui D-zeu, al celui mai desavarsit si talentat regizor, noi suntem personajele secundare si principale ale romanului sau, ale caror file sunt incomensurabile, si al carui sfarsit se aseamana cu marea, caci nu-i vedem niciodata marginirea, noi suntem decat actorii filmelor lui d-zeu de mai multe soiuri: jucam in filme de dragoste, de aventura, de actiune, in filme de comedie, dar si in filme horror, de violenta si teroare, iar acest mare scenariu se termina pt fiecare dintre noi, cu o drama, in care toti am avut, avem si vom avea mereu un rol principal.

Si totusi, ce mai suntem noi?? Si ce am mai putea fi?

Noi nu suntem decat niste pioni ai unei piese de sah, pe care D-zeu ii muta, ii opreste, ii muta iar, apoi ii arunca unul cate unul in cutia neantului.

Cand marele nostru regizor hotaraste ca este timpul sa intram in pielea personajelor sale, proiectandu-ne in marea vietii, singurul loc de desfasurare al actiunii, ne pune cate o piedica, ne da un branci, sau ne face un avant, si nici nu stim cum am ajuns asa de repede a juca, si ca sa nu fim concediati, gravitam in jurul scenariului nostru, si incepem rolurile prin a invata a innota si a ne gasi colacul de salvare, caci doar navigam pe marea vietii, unde doar cei mai buni sunt supravietuitori, si totusi, in filmul nostru insa, supravietuitori sunt doar cei norocosi, sau cu contracte de viata mai lungi.

Oamenii vin pe lume, fara sa stie incotro se vor indrepta si ce vor face, atunci ei ratacesc putin, si apoi se duc, ei merg in deriva un timp, si apoi dispar, se spune, ca nici o fiinta nu traieste suficient de mult, pentru a fi luata in serios. Si totusi, cand ajungem la concluzia ca, viata nu are nici un sens, nu ne ramane altceva de facut, decat sa-i dam un sens, si atunci incepem sa jucam rolurile, pe care ni le-a dat d-zeu.

Daca mi s-ar oferii pentru cateva clipe, pe care mai apoi as putea sa le transform in luni sau ani, secole sau decenii, eternitate sau nemurire, oportunitatea fericita si deosebita de a-mi alege rolul jucat si a intra in pielea unui personaj, ai da viata, si ai da sens, cu siguranta ca as avea mai multe identitati, fiind mereu altceva si nu altcineva, ramanand insa mereu aceasi. As alege sa joc numai in filme de dragoste, de aventura, de actiune, fiind de fiecare data atat personaj principal cat si secundar, caci lucrurile mari sunt intotdeauna cumulul unor lucruri mici,iar esentele tari se pastreaza in sticlute mici, as alege rolurile personajelor pozitive, si totusi, m-as transpune in roluri negative, doar pentru a vedea diferenta dintre personaje, a constientiza norocul avut de a fi un personaj pozitiv, si nesansa de a fi unul negativ in acaesta mare a vietii, si fiind de regula un personaj pozitiv, i-as fi recunoscatoare intotdeauna regizorului, pentru fisa postului oferit.

As iubi natura, as traii in natura si indragostita de natura. Mi-as dori sa am parte de frumusetea tacerii, maretia rasaritului, misterul intunericului, forta flacarii, puterea apei, dulceata aerului, puterea tacuta a pamantului, dragostea aflata chiar la radacina fiecarui lucru, m-as bucura de minunea vietii, caci viata are extrem de multe minuni care asteapta sa fie descoperite, nu as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa ma surprind singura, as gasi mereu noi drumuri pe care sa le hoinaresc, noi aventuri, noi capitole de viata, pe care sa le deschid, noutati care sa ma tenteze, mi-as face timp sa fiu prietenoasa, pt ca aceasta este calea spre fericire, mi-as face timp sa visez, caci astfel m-as putea inalta la stele, mi-as face timp sa iubesc si sa fiu iubita, pt ca acesta este privilegiul zeilor, mi-as face timp sa privesc in jurul meu, caci zilele sunt prea scurte ca sa fiu egoista, mi-as face timp sa rad, caci este muzica sufletului.

Nu as lasa visele sa piara, caci daca visele pier, viata nu este decat o pasare cu aripi rupte, care nu mai poate sa zboare, as iubii mult si as incerca sa ma fac demna de iubire, as traii in iubire si indragostita de iubire, as agonisi zilnic surprinzatoare firimituri de viata in viata celor dragi.

In acest mare scenariu de film, numit viata, as fi deopotriva medic si doctor de suflete, pt a tamadui si alina suferintele omenesti, si a readuce zambetul pe fetele indurerate ale personalelor suferinde, as fi deopotriva doctor de suflete, caci ranile sufletesti nu se cicatrizeaza niciodata, iar lacrimile sunt uneori atat de fierbinti si dureroase, incat ochii nu le pot plange, ele zac in inima arzand-o. Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid, mereu dureroase, mereu gata sa sangereze, cand le atingi, ele raman in inima arzand-o.

As veghea asupra persoanelor napastuite de soarta, as reda orbilor vederea, caci suferinta este mai grea in intuneric, nu-ti poti fixa ochii pe nimic, as reda mutilor vorbirea, caci exteriorizarea si purificarea sufletului se face prin cuvinte, iar cuvintele sunt ca niste flacari, o data rostite, pot modela destine, as reda schiopilor mersul, caci numai mergand poti simtii viata si sangele curgand prin vene, as reda surzilor auzul, ca sa poata auzii vocile blande si calde ale persoanelor iubite. In acest mare scenariu de viata, as fi deopotriva
poeta si scriitoare, caci scrisul, ca si vorbitul poate linistii durerile sufletesti, as sacrifica totul fara speranta de rasplata, caci asta e iubirea adevarata, nu le-as spune oamenilor ca fericirea e o treaba usoara, ca mi-ar purta pica toata viata, ci doar ca singura modalitate de a scapa de ispita, este sa-i cedezi, si ca defapt exista doua feluri de a ne traii viata: unul de a crede ca nu exista miracole, iar altul de a crede ca toata viata e un miracol, ca viata este o poveste cu zane, care isi pierd puterile atunci cand crestem mari, sau o carte in care semnam cu sufletul.
Se spune ca in viata, nu exista nici fericire, nici nefericire pe lume, exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot, doar cel care a simtit nefericirea cea mai completa, e in stare sa simta cea mai mare fericire, fericirea nu este nimic altceva decat sa ai o sanatate buna si o memorie proasta, se spune ca este o mare greseala sa nu-ti dai seama de propria fericire, desi in viata trebuie sa ocupam mereu locul care ni se cuvine, ca sa nu fim nevoiti sa ne ridicam dupa el, in cele din urma cred, ca cea mai buna definitie a omului, este aceea a unei fiinte care se obisnuieste cu toate cele, cea a unui actor transpus in pielea mai multor personaje, cel care semneaza cu sufletul, cand isi incheie contractul de film, respectiv de viata.
Daca sti sa visezi, poti face orice iti propui, nimic pe lumea asta nu-ti creeaza un viitor asa cum o face visul, iar fara doar si poate cele mai mari infrangeri sunt renuntarile la vise…si totusi cea mai mare ispita in viata este sa te multumesti cu prea putin, viata este ca o panza de pictura pe un sevalet, asadar trebuie s-o coloram cat de intens putem.
Pentru multi viitorul visat, nu este altceva decat reintoarcerea la un trecut idealizat, pentru mine insa, viitorul visat inseamna, sanatatea mea si a familiei mele, dragostea mea si a familiei mele, si de ce nu, o suma exorbitanta si nelimitata de bani castigata la loto, caci prin munca proprie e greu de ajuns la sume mari, si, ca sa fim sinceri, banii miros frumos indiferent de provenienta lor, si desii se spune ca banii nu aduc fericirea, ei contribuie macar la ideea unei false fericiri, ei aduc bucuria si fericirea de moment, ei creeaza aspiratii, si sunt generatori de incredere si putere.
In cele ce urmeaza voi intra in pielea unui personaj care tocmai a castigat la lotto o suma exorbitanta de bani, si voi dezvalui fictiv proiectul in care il voi investi.

Iata dragi cititori si cititoare, care este scenariul de viata si film, al unei vieti aproape perfecte…

Cu bani poti sa ai orice, se spune nu, nu se poate…poti sa cumperi mancare, dar nu pofta, medicamente dar nu sanatate, paturi moi dar nu somn, cunoastere dar nu intelepciune, stralucire dar nu confort, distractie dar nu bucurie, colegi dar nu prieteni, servitori dar nu fidelitate, par carunt, dar nu onoare, zile linistite dar nu pace, coaja tuturor lucrurilor o poti obtine pe bani, dar nu samburele, asta nu poate fi obtinut pe bani, si totusi s afim seriosi, caci scenariul vietii noastre nu mai vorbeste de mult de valoarea lucrurilor, noi l-am schimbat, si intocmai ca un cinic, el cunoaste pretul tuturor lucrurilor dar valoarea niciunuia, iar in zilele noastre banii sunt fericirea umana in form abstracta, iar banul a devenit principiul fundamental al vietii, cand ai bani poti sa-ti permiti si alte principii.
Viata nu o poti cumpara, nici cu aur, nici cu palate, nici cu bani, nici cu diamante, in schimb o poti intretine ca musafir cat este casa ta, fara ca sa-i poti fi vreodata proprietar, caci noi nu suntem decat proprietarii proprilor noastre ganduri, proprilor noastre greseli, proprilor noastre neimpliniri, proprilor noastre dezamagiri, proprilor noastre vise si visuri.
Daca as avea bani si bani multi, mi-as fauri o casuta, cu antecedente de casoaie, o vila in toata regula, in care sa ma mut cu familia mea de zi, si cea de maine, si cand spun asta ma refer la sotul, sau la sotii mei, caci nu se stie niciodata cati tovarasi de viata iti sunt haraziti, cu copii mei in numar de patru, doua fetite si doi baietei, cu nepotii mei iubiti, pe care ii voi considera tot copii mei, si ii voi imbraca ca pe niste printi si printese, avand grija ca si cei de-o rudenie cu ei, sa poarte vesminte de regi si de regine, semnate de designeri, asa cum le sade bine unor leoaice iubitoare de lux si de confort.
In visul meu de fericire numerica, pot spune ca, vila mea ar numara 3 etaje, cu 10 camere, 2 mansarde, 4 bai, 2 livinguri imense, su semineu, obiectul de suflet al imaginatiei mele, o terasa enorma si un bar pe masura, burdusita cu toate cele care te fac sa zbori, o piscina la care sa se adune toate prietenele si cunostintele mele de suflet, si eventual colegi si colege de pahar, si de voie buna, o sala de sport in care sa-mi intretin silueta si sa-mi mentin sanatatea.
Intre timp nu as ignora nici persoanele nevoiase si as investi din averea mea in camine de batrani, case de copii, as ajuta copii bolnavi de leucemie, si alte boli incurabile, trimitandu-i cu banii mei in strainatate pt transplante, pt a le oferii o noua sansa la viata, desi sansa definitiva ne-o da doar dumnezeu.

Intre timp i-as multumi lui d-zeu, ca a fost un bun pictor cand m-a pictat, si un bun sculptor cand m-a sculptat, as incerca totusi sa intragesc opera sa, facandu-mi poate mici imbunatatiri fizice, pastrandu-mi insa nonsalanta si dezinvoltura, caci perfectiunea uneori poate fi plictisitoare, defapt mai bine zis, ea nici nu exista. As avea fardurile, bijuteriile si parfumurile unei doamne din inalta societate, si eu si mama si sora mea, am avea stilisti personali.

As conduce cele mai tari masini. As calatorii in lumea intreaga, as cutreiera lumea in lung si in lat, as traii la intensitate maxima fiecare zi din viata, as traii din plin fiecare anotimp care trece, as respira aerul tarii mele si aerul multor alte tari, as bea bautura, as gusta fructul, si mi-as lasa simturile sa se desfete cu el, mi-as cere dreptul la viata, si as lupta din rasputeri pentru dreptul meu de a fi, iar cel mai frumos cadou, pe care l-as putea oferii vreodata a lor mei, ar fi sa le indeplinsec visurile care nu coincid cu ale mele.
As da multe petreceri in cinstea celor dragi mie, si as invita foarte multe suflete sa se distreze langa al meu la unison, as face daruri insemnate celor dragi si prietenilor mei, a caror prietenie cu mine, s-a nascut fara motiv, dusmanilor le-as arata ce oportunitate deosebita au sa ma aiba ca prietena, tinandu-i aproape, aratandu-le cat de nocive si distructive sunt ura si invidia, le-as sugera sa nu se compromita ca sunt singura avere, pe care o au, si nu iluzia de a avea, cand privesc la a mea, desii cand ai bani si dusmanii iti devin prieteni, si pana si cainelui i se spune Domnule caine.
Bineinteles ca o parte din bani, i-as investi in afaceri proprii si probabil ca as deschide trei saloane de frumusete, unul al meu, unul al mamei si unul al surorii mele gemene, care ar dobandi jumatate din averea mea, fiind ea insasi averea sufletului meu. Fratelui meu, i-as intelege cupiditatea, infiintandu-i un cont pe numele sau, reprezentand un procent insemnat din averea mea, si i-as daruii o masina superba si extrem de costisitoare. Tatalui meu, i-as cladi un palat la Uibaresti, din cabana sa, sau probabil i-as cumpara toata localitatea de la Uibaresti, pentru a fii, si nu doar a se crede sau simtii presedintele Uibarestiului, si stapanitor pe intreg tinutul ardelean, estompandu-i faima, conform careia, este doar calugarul de la Uibaresti.
Unchiului meu Sorelache, i-as face cadou, excursii in intreaga lume, si i-as daruii o masina super, la fel verilor mei iubiti si celorlalte rude, in functie de atentia pe care mi-au acordat-o, atunci cand foloseam natura, caci imi lipseau banii si de veceul public.
Matusii mele dragi i-as cumpara tot ce iar pofti inima, i-as aduce bucatar si majordon, as trimete-o in excursii cu sotul ei, si le-as termina vila de la Cazanesti.
Intre timp mi-as achizitiona si eu doua case, una la munte si una la mare, unde sa ma duc cu familia in vacanta, as muncii sa estompez plictiseala, desi sa fim seriosi ce poate fi anost si fastidios intr-o viata guvernata de bani, cu toate acestea as muncii cel mai mult la fericirea mea si a celor din jur. Mamei i-as face cadou o garderoba superba, si un mic avion personal, cu care sa-si viziteze sotul la Uibaresti in palatul lor de clestar.


Bunicilor mei adorabili, le-as face cadou, fericirea de asi creste stranepotii, ducand o viata indestulata, desii sa fiu sincera, daca as putea as agonisi intreaga mea avere in sanatatea lor, si daca ar fi nevoie mi-as risipi toata averea si as renunta la toate celelalte lucruri, pentru a le cumpara eternitatea si vesnicia si a fi vesnic alaturi de mine si de familia mea.
Caci totul trece, dar dragostea nu trece niciodata, totul ne va parasii, in afara de lucrurile si persoanele iubite care sunt in noi, si raman in noi atunci cand nu vor mai fi langa noi.
Sotului meu, si tatalui copiilor mei, i-as oferii sansa si faima de a sta langa o femeie excentrica si bogata atat fizic cat si sufleteste, si daca ar fi demn in toata puterea cuvantului de dragostea mea, i-as arata ca o femeie bogata nu este intotdeauna infidela, si ca, cuiul pe cui se scoate doar atunci cand unul din ele s-a scos primul, sau s-a scos deja.
Persoanelor de sex masculin, care au trecut prin viata mea, intocmai ca un fum, si unul negru, i-as privi in ochi intens, facandu-i sa inteleaga ca intotdeauna, nu stii ce pierzi, numai dupa ce ai pierdut, si ca desi se zice ca orice om merita o a doua sansa, ei au avut doar una pe care au pierdut-o, si ca nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, ci uneori trebuie s-o rupem.
E drept ca pe atunci, nu eram bogata, si aveam o situatie financiara medie, dar aveam acelasi suflet, pe care il am si azi.
Prietenului meu Narcis, si singurului barbat, care nu s-a dezis de prietenia mea, l-as rasplati dupa dorintele lui, caci este un prieten adevarat, un barbat care s-a multumit sa-mi fie doar amic, in timp ce alte persoane de sex masculin, mi-au spus in afta, ca nu au nevoie de prietenia mea, caci interesele lor ascunse sunt cu totul altele.
Fara doar si poate, D-zeu ne scoate in cale, foarte multe persoane nepotrivite, pentru ca atunci cand ne-o va scoate in cale pe cea potrivita, sa stim, sa-i fim recunoscatori.
Cine are multi bani, este fara indoiala fericit, dar cine nu are nimic, poate dormii linistit, exista din ce in ce mai multe lucruri, care nu pot fi cumparate cu bani, printre ele sanatatea, bunul cel mai de pret, si totusi saracul are necazuri pt ca nu are bani, iar bogatul pt ca ii are.
Bogatia nu se masoara in cati de multi bani ai, si in cat de mare este libertatea de a alege.
Dar daca te trezesti dimineata si esti indeajuns de sanatos, esti binecuvantat fata de milioane de oameni, care nu v-or supravietui pana la sfarsitul saptamanii, daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un acoperis deasupra capului, un loc unde sa dormi, esti mai bogat decat trei sferturi din populatia Romaniei, daca ai bani in banca, sau in portofel, esti printre primii opt la suta, printre cei mai bogati oameni din lume. Daca iti tii capul sus cu un zambet intiparit pe fata, esti cu adevarat multumit, esti binecuvantat pt ca majoritatea oamenilor, ar putea face asta, si nu o fac.
Dincolo de acaesta calatorie, a imaginatiei mele debordante, sta realitatea, singurul adevar incontestabil al vietii mele, si frica de a nu pierde dorinta de a avea ce caut, tot cautand ceea ce-mi doresc.
Asadar, sa traim, sa luptam, sa radem, sa luam de la viata tot ce ne da, si sa spunem ca ne apartine: PRIMEJDIA, SANSA, DRAGOSTEA SI FERICIREA.
In viata trebuie sa avem mereu o parere buna despre noi, sa fim constienti de valoarea noastra, trebuie sa ne amintim, ca suntem o adevarata perla, sa nu uitam asta mai ales in momentele noastre de rascruce, sa avem harul de a putea renunta, sa invatam din suferinta si din greseli, si apoi sa mergem mai departe, dar mai ales trebuie sa avem curaj, curajul care are grija de toate celelalte, un pic de sanatate, un pic de bogatie, o casuta si libertate, un prieten si cat mai putine motive sa avem nevoie de el.
Cel mai relevant lucru insa, este ca, nu conteaza ceea ce ai in viata, ci pe cine ai, asadar eu sunt bogata, cu sau fara bani!
“Ceea ce sunt, nu este o pregatire pentru ceea ce voi fi, dar cand voi ajunge ceea ce-mi doresc sa fiu, o sa ma pot fali cu ceea ce sunt!’