TATAL MEU,
Este miezul noptii,toata creatia ta doarme. Eu m-am gandit sa raman treaza,pentru a putea vorbii cu tine: stiu ca esti mereu treaz si veghezi asupra creatiei tale,asteptand parca desavarsirea ei,poate inca mai speri si tu,asa cum poate inca mai sper si eu,inca de la nastere navigam pe marea vietii,in corabia sperantei,si o parasim numai dupa ce se scufunda odata cu noi.
Doamne,as vrea sa-ti vorbesc,dar stiu ca nu voi gasi niciodata cuvintele potrivite,pentru a ma putea adresa tie,vorbele mele ar parea prea seci si saracacioase,in comparatie cu urechea ta cea sfanta,si totusi te rog sa ma asculti,iti voi vorbi din suflet,intocmai ca unui tata ceresc,incredintandu-ti toate sentimentele si gandurile mele,stiu ca ai sa-mi zambesti si ai sa-mi spui ca le cunosti deja,si totusi doamne asculta-ma,lasa-ma sa ma eliberez,caci desi tu esti departe de mine,caci locuiesti in inima sfanta a cerului,iar eu pe meleagurile josnice ale pamantului,nu voi gasi niciodata un umar mai potrivit pe care sa plang,asadar te rog sa pleci urechea ta cea sfanta,asupra gurii mele cele mult pacatoase,ascultandu-ma.
Stiu ca odata ce-ti voi vorbi,ma vei dezrobi de toata povara suferintelor mele.
Doamne,stiu ca inainte de a ne trimite crucea pe care trebuie sa o ducem,tu ai privit-o cu ochii tai cei prea frumosi,ai cercetat-o cu ratiunea ta cea dumnezeiasca,ai potrivit-o dupa dreptatea ta cea neajunsa,ai incalzit-o in inima ta cea plina de iubire,ai cantarit-o cu mainile tale cele pline de indurare,ca nu cumva sa fie mai grea decat o putem duce. Si, dupa ce ne-ai masurat curajul,ai binecuvantat-o si ne-ai pus-o pe umeri,asigurandu-te ca o putem duce,dorindu-ti sa o tinem bine,si sa urcam de pe Golgota spre Inviere.
Ei bine Doamne,cand ne-ai masurat curajul,ai decis in favoarea noastra,intocmai ca un tata bun si milostiv,l-ai pus pe balanta cantarului singur,dezgolit de hainele sale cele vechi,l-ai dezbracat de temeri,de lasitate,de frica.de deznadejde,si de disperare,l-ai cantarit doar pe el singur,ca sa nu fie mai greu decat crucea si sa se revolte impotriva ei.
Si totusi ai potrivit crucile tale pe masura dimensiunilor fiecaruia dintre noi,luand in calcul faptul,ca unii suntem mai puternici si mai voinici,iar altii suntem slabi si prapaditi,unii excelam in curaj si in putere in timp ce altii scapam crucea de pe umar,inca dupa primul hop ivit in cale,loviti de slabiciune si de neputinta,dar din pacate cu totii ne clatinam in credinta,cand vedem drumul crucii pavat cu obstacole si incercari de tot felul.
Doamne ai ales ca drumul crucii noastre,sa fie un drum greu,anevoios,presarat cu povarnisuri si obstacole de tot soiul,un drum de munte care trebuie sa ne conduca spre varful muntelui,pe crestele impozante si semete ale stancilor,acolo sus,mai aproape de casa ta,acolo unde cerul se contopeste cu pamantul,acolo sus de unde ne soptesti franturi din sensul vietii noastre,invatandu-ne cum sa-l satisfacem,cand obositi de viata,nu mai stim ce sa mai facem cu ea.
Doamne,nu ne lasa sa compromitem darul tau,ci ajuta-ne sa-l valorificam intotdeauna,da-i crucii aripi sa zboare,doar pentru a ne arata drumul spre tine,dar noua da-ne forta si putere,sa o putem cara in spate si sa ajungem cu ea la destinatie.
Tatal meu,de multe ori,ne prinde viscolul,furtuna,si uraganul pe culmile muntiilor,iar drumul crucii noastre devine imposibil,nametii imensi se pun intocmai ca niste badigarzi in fata noastra,impiedicandu-ne sa trecem mai departe,dar cand vad crucea ta cea sfanta,nu mai vor nici mita si fug din calea noastra,asa cum fuge caprioara din calea lupului.
Doamne te rugam,de cate ori crucea ne scapa dupa umeri,ajuta-ne sa o punem iar inapoi,daca e nevoie mai micsoreaz-o,mai subtiaz-o potriveste-o dupa puterea noastra,caci, datorita drumului greu,puterea nostra se imputineaza si simtim povara crucii tot mai grea.
Tatal meu,tu esti unul singur,sfant si atotputernic,dar ca mine sunt atatia si atatia,nemernici si pacatosi,eu nu sunt decat o minuscula creatura,pe care tu ai fi vrut-o desavarsita,rupta de sub greutatea pacatului,sunt o furnicuta neansemnata,pe care daca vrei o poti nimici dintr-o singura privire,sunt o musculita betiva,ametita de valtoarea vietii,sunt un nimic in speranta de a deveni cineva,sunt atat de mica si de neajutorata,fata de atotputernicia ta,si totusi doamne,eu sunt fiica ta,particica din creatia ta.
Tatal meu,poate ca tu esti departe de mine,caci este cale lunga de la pamant la cer, si din pacate nici avionul nu ma poate duce la tine,caci nu face escale in cer,doar dupa ce s-a prabusit si este prea tarziu,sa zicem doamne ca eu stau la parter,si tu doamne stai la etajul 10,sa zicem doamne ca tu stai intr-o tara si eu in alta,singurul adevar incontestabil al vietii mele,este ca eu recunosc ca si camin al tau,doar sufletul meu.
Doamne,desi tu esti departe de mine,si nu te pot vedea decat cu ochii mintii si cu cei ai sufletului,te simt cu inima si te iubesc din toata fiinta mea,simt prezenta ta atotputernica la tot pasul si ori unde ma indrept,doamne tu esti busola fara de care m-as rataci in propria-mi viata,caci hoinaresc mereu pe cararile tale cele mult incurcate,ratacesc pierduta fara nici un orizont,de cate ori pierd busola ta,doamne stiu ca tu te trezesti inaintea noastra,te vad convertit in rasaritul soarelui de dimineata,atunci cand oglindesti cu stralucirea ta neasemuita marea,dar la apusul soarelui ramai tot treaz,pentru a ne veghea pe noi spre o noua dimineata.
Doamne,simt prezenta ta cea atotputernica,in crengile copacilor,prin bataia vantului,vad cum iti risipesti mania cauzata de pacatele noastre,ori de cate ori rascolesti nisipul de pe malul marii,aud glasul tau in ciripitul pasarelelor,stiu ca imi faci cu ochiul ori de cate ori straluceste cate o stea,iar cand arunci din cer cate o stea cazatoarea,stiu ca am decazut cu un gram in fata ta.
Doamne,sa stii ca desi esti invizibil,eu iti pot vedea si ochii,stiu ca sunt albastrii si mult prea frumosi,ii pot asemana cu bulgarasii de nori,care completeaza cerul,ori de cate ori ridic privirea spre cer,ochii mei se contopesc cu bulgarasii de nori,care sunt ochii tai,si asa putem \vorbi unul cu altul,intelegandu-ne doar dintr-o singura privire.
Doamne,simt dragostea si imbratisarea ta calda,ori de cate ori ma mangai cu razele soarelui,simt atentia si ajutorul tau,ori de cate ori ma coplesesti cu fulgii de nea,stiu ca suspini din pricina mea,cand zaresc stropii de roua risipiti pe iarba verde,doamne stiu ca te-am dezamagit ori de cate ori ploua,caci plangi cu lacrimi amare pacatele mele cele nesfarsite,doamne ori de cate ori vrei sa ma mustri,iti convertesti glasul in sunetul asurzitor si inspaimantator al trasnetelor,si imi arati mania ta,gesticuland prin lumina de temut a fulgerelor,doamne,tu iti dezlantuiesti furia asupra fortelor naturii,facandu-ma atenta la nemernicia mea,ce s-ar intampla doamne,daca ghidat de ratiunea ta cea dreapta,ti-ai asupri furia direct asupra mea,dandu-te jos dupa scaunul iertarii si cel al milosteniei,trecand pe cel al judecatii,dar cum bunatatea ta e incomensurabila,ne judeci inca cu inima.
Doamne,daca tu ai sta sa ne judeci,dupa legile ratiunii si ale invataturii tale,ne-ai baga pe toti la inchisoare,si poate ca multi dintre noi am putrezii in ea,coplesiti de multimea pacatelor noastre,doamne dar tu nu trebuie sa ne bagi la zdup pe noi pentru a ne pedepsi,poti doar sa ne inchizi sufletele,si sa le privezi de dragoste si fericire,si deja suntem sfarsiti. De aceea,te rog doamne,ai grija de sufletul meu,caci asuprit de pacate de griji si de necazuri,el este mereu pe cale sa se piarda,dusmanul tau sta la panda sa mi-l fure,deci ai grija de el,cu trupul poti fi mai neatent,caci el nu este decat invelisul meu carnal,si nu valoreaza nimic fara suflet,si totusi unde ar sta sufletul,daca nu ar fi gazduit de trup? Deci ai grija doamne de amandoua.
Doamne,dar cata logica,o fi trebuit sa inveti tu,in anii tai de studentie,si cat de geniu trebuie sa fi fost,ca sa pui la cap o lume intreaga? Si cat de nemernica pot sa fiu eu,si altii ca mine ca sa distrugem creatia ta?
Doamne,te implor sa ai grija incontinuare si de inima mea,fa-o sa bata cu putere si intensitate,doar pentru dragoste si iar pentru dragoste,poate sa faca chiar si infarct,iubind si iar iubind,poti chiar sa-i poruncesti alesului ei sa o fure,dar conditioneaza-l sa mi-o dea si el pe a lui,ca iubirea noastra sa poata fi impartasita.
Doamne opreste-o cand vei hotara tu,dar te rog nu apasa butonul,inainte ca ea sa fie fericita,desi te rog doamne ingrijeste-o si panseaz-o tu,cum stii mai bine,caci ranita de prea multe ori,s-a imbolnavit de tot,iar singurul medicament pentru vindecarea ei se afla in mainile tale.
Eu tot am carpit-o,dar sunt zile cand nu ma mai inteleg cu ea,cand ma ameninta ca ma va parasi,este tot timpul in polemica cu ratiunea si intr-o continua disensiune cu demnitatea,ar face orice si s-ar razboi cu oricine ca sa fie o clipa fericita.
Doamne,te rog ingrijeste si de sanatatea mea,si a familiei mele,caci toate celelalte sunt de prisos fara ea,si te rog doamne,concediaza ursitoarele de la nasterea mea,daca ele,mi-au bocit nefericire si nu noroc,si te rog da-mi tu noroc din belsug,ca alaturi de celelalte virtutii,cu care ai avut grija sa ma inzestrezi,sa satisfac scopul tau,pentru care m-ai trimis pe pamant.
Doamne,stiu ca esti suparat si bosumflat pe mine,si pe altii ca mine,ori de cate ori cerul se innoreaza si stiu ca ai trecut cu vederea greselile mele,ori de cate ori cerul se insenineaza.
Doamne,nu-ti mai pot vorbi prea mult,desi mi-ar trebui secole intregi sa stau de vorba cu tine,trebuie sa inchei confesiunea mea,caci s-a mai trezit cineva care vrea sa-ti vorbeasca,a trecut deci randul meu,iar oamenii se calca in picioare si stau o viata intreaga la coada pentru a-ti vorbi.
In final Doamne: da-mi puterea sa schimb lucrurile pe care le pot schimba,sa las asa lucrurile pe care nu le pot schimba,si intelepciunea sa fac diferenta intre ele,ramai in inima mea,viziteaza casa viselor mele si ajuta-ma sa-mi port crucea pana la capat.
Fiica ta cea mult pacatoasa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu